Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:39 - Biblia în versuri 2014

39 Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 iată, vă voi uita și vă voi ridica din prezența Mea, atât pe voi, cât și cetatea pe care v-am dat-o vouă și strămoșilor voștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 să știți că vă voi uita total și vă voi elimina din prezența Mea – atât pe voi, cât și orașul pe care vi l-am dat vouă și strămoșilor voștri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 de aceea voi uita de voi și vă voi îndepărta de la fața mea, pe voi și cetatea pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 din pricina aceasta, iată, vă voi uita și vă voi lepăda pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 de aceea iată, vă voi uita cu desăvârșire și vă voi lepăda departe de la fața mea, pe voi și cetatea pe care v‐am dat‐o vouă și părinților voștri.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:39
30 Mawu Ofanana  

Cain, de la Domnul, a plecat Și-n țara Nod s-a așezat – La est de Eden era ea; Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.


Căci iată, Eu am să lovesc Pământul, și-am să nimicesc Orice făptură, pe-a lui față, În cari suflare-am pus, de viață. Potop de ape-atunci veni-va Și-orice făptură-astfel, pieri-va!


„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”


Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.


Eu sunt Cel care a vorbit. Eu l-am chemat, l-am întărit Și am să-l fac izbutească, În ceea ce-o să-nfăptuiască.


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


„Mi-am părăsit casa și iată, Și moștenirea, totodată. Mi-am dat iubita la acei Ce se vădeau dușmani ai ei.


Dacă poporul din ăst loc, Dacă un preot sau proroc Are să-ți pună o-ntrebare, Zicând: „Ce fel de-amenințare, A făcut Domnul?”, să le spui: „Iată cuvântul Domnului, Prin cari sunteți amenințați: „Să știți că fi-veți lepădați!”


Dar dacă întâmpla-se-va Că va mai zice cineva: „A Domnului amenințare!” – Deși v-am zis, la fiecare, Să nu mai spună niciodată Nimeni, aceste vorbe, iată


De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”


Am să îl pedepsesc pe el Și pe urmașii lui, la fel. De-asemenea, îi pedepsesc Și pe cei care îi slujesc, Pentru că au păcătuit Și făr’delegi au săvârșit. Trimit necazuri peste ei, Precum și peste toți acei Cari în Ierusalim trăiesc Sau cari în Iuda locuiesc. Nenorocirile de care Le-am tot vorbit, fără-ncetare – Cu care i-am amenințat – Le-aduc asupra lor, de-ndat’!”


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


Casei în care tot mereu Este chemat Numele Meu – În care voi v-ați încrezut – Aflați că îi voi fi făcut La fel precum la Silo, Eu Făcutu-i-am locului Meu.


În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”


De ce dar, să ne uiți apoi, În vecii vecilor, pe noi? Și pentru ce să Îți dorești, Mult timp, ca să ne părăsești?


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez!


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis în felu-acesta: „Iată Că am să fac o judecată, Între cele mai grase oi Și între cele slabe-apoi,


Ierusalime, să știi bine, Că necaz mare am pe tine. De-aceea, Eu îți dau de știre Că am s-aduc la-ndeplinire Adevărata-Mi judecată Și ea va fi desfășurată Sub ochii neamurilor care, Azi, ți se află la hotare.


Vorbește-le în acest fel Și zi: „Munți ai lui Israel, Iată cuvântul Domnului Ce l-am adus din partea Lui! Așa vorbește Dumnezeu Acuma dar, prin glasul meu, Spre dealuri, văi și văgăuni, Spre munți și spre-ale lor genuni: „Vă voi trimite sabia Și-am să vă nimicesc cu ea.


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


De la cel mic, la cel mai mare – De la copii, tineri, femei, Fecioare și până la cei Ce sunt bătrâni – să îi loviți Pe toți și să îi nimiciți! Dar să vegheați ca nu cumva, Să se atingă cineva, De cei pe care îi aflați Că sunt, pe frunte, însemnați! Să faceți precum v-am spus Eu Și-ncepeți cu Locașul Meu!” Așa precum li s-a cerut, Ei cu bătrâni-au început Care la Templu s-au aflat.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.


Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa