Ieremia 23:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ Să nu mai spună altceva! Să nu mai spună-apoi, cumva, „Iată, e o amenințare A Domnului!” Acela care O să vorbească-n acest fel Să știe dar că pentru el, Cuvântul spus de Domnul are Să fie o amenințare, Pentru că a răstălmăcit Cuvintele ce le-a rostit Cel care-i Domn al oștilor, Cel viu în vecii vecilor, Acela care e mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁶ Dar să nu mai ziceți: «O rostire a Domnului!», căci rostirea devine pentru fiecare propriul lui cuvânt și, astfel, voi pervertiți cuvintele Dumnezeului celui Viu, Domnul Oștirilor, Dumnezeul nostru.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ Dar să nu mai ziceți: «Aceasta este decizia lui Iahve!»; pentru că cel care vorbește astfel, își prezintă doar propria lui decizie; și astfel, voi pervertiți cuvintele Dumnezeul nostru, ale Celui care este Dumnezeul Viu numit Iahve, Dumnezeul Armatelor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ Profeția Domnului să nu o mai amintiți, căci profeție va fi pentru fiecare cuvântul său, căci voi ați transformat cuvintele Dumnezeului celui viu, ale Domnului Sabaót, Dumnezeul nostru.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ Dar să nu mai ziceți: ‘O amenințare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru!

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁶ Și să nu mai pomeniți de sarcina Domnului. Căci cuvântul fiecăruia va fi sarcina sa. Căci ați sucit cuvintele Dumnezeului celui viu, ale Domnului oștirilor, Dumnezeul nostru.

Ieremia 23:36 Mawu Ofanana

2 Regi 19:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele care le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea eu, acum, gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Psalmi 12:3

Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.

Psalmi 120:3

Ce-Ți dă El, limbă-nșelătoare! Ce îți aduce ție, oare?

Psalmi 149:9

Ca judecățile rostite, Să fie – astfel – împlinite! Lucrul acesta, ne-ndoios, O cinste-i pentru credincios. Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!

Psalmi 64:8

Limbile lor doar, negreșit, Căderea le-au pricinuit. Cei care-i văd, plini de mirare Clatină capul. Spaimă mare

Proverbe 17:20

Nu își găsește fericirea Omul care e prefăcut; Limbă stricată de-a avut, Nenorocirea îl va paște.

Isaia 28:22

Să nu-ndrăznească cineva, Batjocuri a rosti cumva, Să nu se strângă, bunăoară, Lațul care vă înconjoară. Căci iată că aflat-am eu, De la al oștii Dumnezeu, Că nimicirea-i pregătită, Iar țara nu va fi scutită.

Isaia 3:8

Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Ieremia 10:10

Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”

Ieremia 23:37

Așa să-i zici prorocului: „Care-i cuvântul Domnului? Ce ți-a răspuns sau ce ți-a spus Al nostru Dumnezeu, de sus?”

Plângerile 2:14

Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.

Matei 12:36

De-orice cuvânt neroditor – Care a fost rostit vreodată – Omul va fi la judecată.

Luca 19:22

Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.

Fapte 14:15

„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.

Galateni 6:5

Vreau să fiți bine-ncredințați, Că o să-și poarte fiecare, Doar sarcina pe cari o are.

Deuteronom 5:26

Într-adevăr, e cineva, Care a auzit, cândva, Al Domnului Cel Viu cuvânt, Și să nu intre în mormânt? A auzit oare-al Său glas Și totuși, viu, să fi rămas, Privind la para focului Și ascultând vorbirea Lui?

1 Tesaloniceni 1:9

Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –

2 Petru 3:16

Scrisorile ce le-a trimis Fratele Pavel, vă vorbesc, De-aceste lucruri. Eu găsesc Că, în epistolele-acele, Sunt și unele lucruri grele, Pentru-nțeles. Cei care sânt Mai nestatornici – duși de vânt – Și-asemenea, neștiutori, Vor încerca, de multe ori, A le răstălmăci, cum fac, Cu tot ce nu le e pe plac, De prin Scripturi; iar toate-aceste, Înspre a lor pieire, este.

1 Samuel 17:26

David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”

1 Samuel 17:36

În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”