Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dar oare, poate cineva, În loc ascuns să stea, cumva, Fără ca să pot să-l văd Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Nu umplu Eu acest pământ Și cerurile, câte sânt?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Se poate ascunde cineva în locuri secrete fără ca Eu să-l văd?“, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Iahve zice: «Se poate ascunde cineva în locuri secrete fără ca Eu să îl văd? Nu umplu Eu cerul și pământul?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Se poate ascunde oare cineva în vreo ascunzătoare și eu să nu-l văd? – oracolul Domnului. Oare nu umplu eu cerurile și pământul? – oracolul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Oare se ascunde cineva în locuri ascunse ca să nu‐l văd? zice Domnul. Oare nu umplu eu cerurile și pământul? zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:24
28 Mawu Ofanana  

Agar, Numelui Domnului, I-a spus – precum putea ea crede – „Tu ești Acel care mă vede. Căci iată, cu adevărat, Acuma mi s-a arătat – Din spate – Cel ce a trecut, Care, pe mine, m-a văzut!”


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic De-această casă, eu? Nimic.


Dar cine poate să-I zidească, O casă-n cari să locuiască, Dacă nici cerul, cât se-ntinde, Pe Dumnezeu nu Îl cuprinde? Sau oare, cine pot fi eu, Ca să-I înalț, lui Dumnezeu, O casă, decât una-n care Să ard tămâi mirositoare – Șezând în fața Domnului – Spre slava și cinstirea Lui?


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic, De-această casă, eu? Nimic!


Căci Dumnezeu, din cerul Lui, Vede purtarea tuturor, Pasul oricărui muritor.


Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Dar încotro, Doamne, s-apuc, Departe-apoi ca să mă duc? Unde să fug, ca să pot sta Departe-apoi, de Fața ta?


Dacă în cer am să urc eu, Acolo este Dumnezeu. Dacă apoi am să pogor În locuința morților – Voind să mă adăpostesc – Și-acolo, Doamne, Te găsesc.


Să laude Numele Lui Toți oamenii pământului! Căci al Său Nume este sfânt Și-i mai presus de-acest pământ. Numele Lui Cel minunat, Mai sus de ceruri, e-nălțat.


Nelegiuirile făcute, În fața Ta, sunt cunoscute. Păcatele noastre, ascunse, De-a Ta lumină sunt pătrunse.


Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


Vai de cei care-și vor ascunde Planul, crezând că nu pătrunde Domnul, în înțelesul său! Vai de acei care fac rău Și cred că faptele făcute În întuneric nu-s știute, Zicând: „Ne vede cineva?”, Sau „Știe cineva, ceva?”.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Mereu, ai Mei ochi urmăresc Cărările pe cari pășesc, Căci înaintea Feței Mele, Nu pot a fi ascunse ele. Nelegiuirile făcute De ei, nu-Mi sunt necunoscute.


La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.


Eu Însumi voi veni apoi, Ca pe Esau să îl despoi. Nu va putea a se feri, Pentru că voi descoperi Ascunzătorile în care Credea că va găsi scăpare. Vecinii lui, copii sau frați – Atuncea – nu vor fi cruțați, Ci vor pieri și-n acest fel Nu va mai fi nimic din el!


Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oare acuma, ai văzut Ce fel de lucruri au făcut Bătrânii casei cea pe care Neamul lui Israel o are? Văzut-ai tu, ce săvârșeau, În întuneric când ședeau, În ale lor odăi spoite Cu chipurile zugrăvite? Fac astfel, pentru că își zic: „Domnul nu va vedea nimic, Pentru că El a părăsit Această țară, negreșit!”


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Și care este trupul Lui Și plinătatea Acelui Cari face după cum dorește Și tot, în toți, El împlinește.”


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa