Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:2 - Biblia în versuri 2014

2 Iată ce-a zis Domnul, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Pentru că voi Mi-ați risipit Turma și nu v-ați îngrijit, Cu drag, de ale Mele oi, Am să vă pedepsesc apoi, Căci rele fapte-ați săvârșit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care-l pasc pe poporul Meu: „Voi Mi-ați risipit oile, le-ați alungat și nu le-ați îngrijit. Iată, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Pentru că se întâmplă acest lucru, Dumnezeul lui Israel numit Iahve vorbește astfel împotriva păstorilor care pasc pe cei care aparțin poporului Lui: «Pentru că Mi-ați risipit oile, pentru că le-ați alungat și nu le-ați îngrijit, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre!» Acesta este mesajul lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul lui Israél împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: „Voi împrăștiați turma mea, o alungați și nu vă îngrijiți de ea. Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre – oracolul Domnului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre păstorii care păstoresc pe poporul meu: Voi ați împrăștiat oile mele și le‐ați alungat și nu le‐ați cercetat: Iată, voi cerceta în voi răutatea faptelor voastre, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:2
21 Mawu Ofanana  

Și, la popor, te-ntoarce iar, Pentru că el trebuie dus, Acolo unde Eu ți-am spus. De-acuma, înaintea ta, Îngerul Meu, mereu, va sta. ‘Nainte-ți, el o să pășească, Însă când are să sosească Ceasul, ziua de răzbunare, Îi voi lovi, pe fiecare, Pentru păcatul săvârșit.”


Iată, păstorii s-au prostit Și astfel n-au mai propășit, Pentru că ei au încetat, Pe Domnul a-L fi căutat. De-aceea, ei se pomenesc Că turmele se risipesc.


„De-aceea, Domnul oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Iată că am să-i pedepsesc! Cu sabia am să-i lovesc Pe tinerii aflați în țară Și-apoi, de foame au să piară Copiii din acest popor.


Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.


„Ridică-ți ochii și privește! Spre miazănoapte, te rotește! Unde îți este turma dată, Da care mândră-ai fost, odată?


Ce ai să zici, când se vor ține A fi mai mari, puși, peste tine, Străini pe cari obișnuiai Ca drept prieteni să îi ai? N-au să te ia dureri pe care Doar ceasul nașterii le are?


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!


Dacă vreun om din acest loc, Dacă vreun preot sau proroc Are să vină, după care Va zice: „O amenințare A Domnului!”, bine să știe Că pedepsit are să fie. Am să îl pedepsesc pe el, Precum și casa lui, la fel!


Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.


„Și-atunci, să nu îi pedepsesc, Când aste rele făptuiesc?” – A-ntrebat Domnul. „Pot să spun Că n-am, pe ei, să Mă răzbun?


„Atunci, să nu îi pedepsesc, Când astfel ei păcătuiesc? Sau oare, să nu Mă răzbun Pe-acest popor ce nu e bun?”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ele, atunci, s-au risipit, Căci nimeni nu le-a păstorit. Ajuns-au pradă fiarelor – Pradă sălbăticiunilor Cari de pe câmpuri au venit – Și-n acest fel, s-au risipit.


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Acela care e mai bun Din rândul lor, este – vă spun – Ca tufele de mărăcini. Mai rău ca tufele de spini, Este cel care s-a vădit, În rândul lor, cel mai cinstit. Ziua, de-ai Tăi proroci vestită – Pedeapsa care-i pregătită – Se-apropie-amenințător! Atunci va fi mirarea lor!


„A Mea mânie s-a aprins Și-apoi către păstori s-a-ntins. Iată dar că acum voiesc, Pe țapi, ca să îi pedepsesc.” Al oștii Domn turma-Și veghează. Casa lui Iuda cercetează, Căci El are s-o facă-apoi, Cum e al Său cal de război, De slavă plin neîncetat Și-n bătălie încercat.


Iată că un păstor vă pun, Pe cari am să-l ridic în țară. De oile ce au să piară, Nu-i va păsa în nici un fel. Nu are să se ducă el – Pe cele tinere aflate, Ce s-au pierdut – ca să le cate. De-asemeni, nu va încerca Acel păstor, de-a vindeca Pe oile cele rănite. Nu au să fie îngrijite Nici cele sănătoase-apoi. Carnea celor mai grase oi, O va mânca, pe nesimțite, Lăsând din ele, doar copite!


Când am fost gol, M-ați învelit; Am fost bolnav, M-ați căutat, Iar când eram întemnițat, Știați, la Mine, să veniți.”


Am fost străin – nu M-ați primit! Eram gol – nu M-ați învelit! Bolnav am fost și-ntemnițat – Voi, însă, nu M-ați căutat!”


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa