Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:16 - Biblia în versuri 2014

16 „A zis Domnul oștirilor: „Cuvintele prorocilor, Nu le-ascultați, căci vă mințesc! Închipuiri vă prorocesc Și doar vedenii născocite, Din ale lor inimi ieșite. Nu de la Domnul a venit Ceea ce ei au prorocit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Nu ascultați cuvintele pe care vi le profețesc profeții voștri, căci ei vă dau speranțe false; vă spun vedenii inventate de mintea lor, care nu sunt din gura Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Iahve, Dumnezeul Armatelor, spune: „Nu ascultați cuvintele pe care vi le profețesc profeții voștri; pentru că ei vă dau speranțe false. Vă spun viziuni concepute de mintea lor și care nu provin din gura lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Așa vorbește Domnul Sabaót: „Nu ascultați cuvintele profeților care vă profețesc pentru că ei vă fac să rătăciți! Vorbesc conform cu viziunile inimii lor, nu conform cu gura Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Așa zice Domnul oștirilor: N‐ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc: ei vă duc la deșertăciune; vorbesc o vedenie a inimii lor și nu din gura Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:16
26 Mawu Ofanana  

Unul – zis Zedechia – care, Părinte, pe Chenana-l are, Coarne de fier și-a făurit Și-n acest fel a glăsuit: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Cu aste coarne, o să-i bată Ahab, pe Sirieni apoi. Când va porni acest război, Cu ele, o să-i biruiască Și are să îi nimicească!”


Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.


În fața împăratului, Prorocii, toți, s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute. Astfel, când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul, să-l eliberăm. Voiesc să știu, ce spuneți voi: Să mă pornesc la ăst război, Sau să renunț? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii, toți, l-au sfătuit.


Copile, ia învățătură Și însușește-o cu măsură, Dar dacă ea te-ndepărtează De-nțelepciune, încetează Să mai asculți de al ei sfat.


Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.


Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?


Pe-acești proroci, iată, v-am zis Precum că Eu nu i-am trimis. Și totuși, ei au alergat. De-asemenea, nu i-am chemat Și astfel Eu nu le-am vorbit. Dar totuși, ei au prorocit.


Dar până când au să scornească Minciuni, ca să le prorocească, Și-nșelăciunile acele Născute-n inimile rele?


Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Nu vă lăsați, De toți prorocii înșelați, De toți ai voștri ghicitori Sau de cei ce sunt vrăjitori, Căci visurile lor, să știți Că voi doar le pricinuiți!


Unde e omul înțelept? Unde e omul cel deștept, Care să înțeleagă poate, Mereu, aceste lucruri toate? Cel cărui Domnul i-a vorbit, Să spună-aceasta, negreșit. Să spună cum de-i pustiită Țara și cum de-i nimicită Și arsă, încât nimenea Nu poate-a trece-acum, prin ea?”


„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!


Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.


Gata! Acum s-a isprăvit Cu toți prorocii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Cari la Ierusalim ședeau Și despre pace-i proroceau, Cu toate că nu este pace! Eu, Domnul Dumnezeu, voi face Așa după cum v-am vestit Și totul fi-va împlinit.”


Din astă pricină, să știți Că nu o să mai prorociți. Vedenii n-o să mai aveți Și să-nșelați n-o să puteți. Pe-al Meu popor am să-l scot iară, Din ale voastre mâini, afară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.”


Așa vorbește Dumnezeu: „Vai de prorocii cei vădiți Cum că de minte sunt lipsiți Și sunt conduși de duhul lor, Pe calea prorociilor, Și-n felu-acesta – Eu vă zic – Că-n jurul lor, nu văd nimic!


Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.


Prorocii lui se dovedesc Că doar cu ipsos tencuiesc. Vedenii au, amăgitoare, Și prorocii înșelătoare. Acești proroci au zis mereu: „Așa vorbește Dumnezeu!”, Deși Domnul nu le-a vorbit!


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa