Ieremia 23:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Dar în Ierusalim, apoi, Printre prorocii de la voi, Lucruri grozave am văzut, Căci mari păcate au făcut. Sunt preacurvari și se adună Ca să trăiască în minciună, Să-i întărească pe cei care Fac rele doar, fără-ncetare, Și nu voiește nimenea Să-și lase calea lui cea rea. De-aceea, i-am asemănat Eu, cu Sodoma, de îndat’, Și cu Gomora, căci toți sânt La fel, o apă și-un pământ.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Printre profeții Ierusalimului am văzut un lucru dezgustător: ei comit adulter și trăiesc în minciună. Ei întăresc mâinile răufăcătorilor, astfel că niciunul nu se întoarce de la răutatea lui. Toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, iar locuitorii cetății ca Gomora“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Printre profeții Ierusalimului am văzut un lucru oribil: ei comit adulter și trăiesc în minciună. Îi susțin pe răufăcători. Astfel, niciunul nu se întoarce de la răutatea lui. Toți sunt înaintea Mea ca Sodoma, iar locuitorii orașului semănă cu cei din Gomora.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ În profeții din Ierusalím am văzut ceva oribil: comit adulter, umblă în miniciună și întăresc mâinile răufăcătorilor, pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la răutatea sa: toți sunt pentru mine ca Sodóma, iar locuitorii lui, ca Gomóra”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună, întăresc mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și în prorocii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoșat: preacurvesc și umblă în minciună și întăresc mâinile făcătorilor de rele încât niciunul nu se întoarce de la răutatea sa. Toți au ajuns înaintea mea ca Sodoma și locuitorii lui ca Gomora.

Ieremia 23:14 Mawu Ofanana

Geneza 13:13

Cei ce-n Sodoma locuiau, Plini de păcate se vădeau. În acel loc, nu s-a găsit Un om măcar, neprihănit, Să facă voia Domnului Și să urmeze calea Lui.

Geneza 18:20

Apoi a spus: „Am ascultat Un strigăt care, ne-ncetat, Tot mai puternic a crescut În fața Mea și am văzut Păcatul greu al Sodomei, Precum și cel al Gomorei.

Geneza 19:24

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.

Geneza 19:25

Dezastrul a fost colosal: A spulberat, sub al său val, Cetățile de pe Câmpie, Copaci și-orice ființă vie.

Isaia 9:15

(Iată, bătrânul din popor Și cel care e dregător Sunt „capul”. „Coada” se vădește Prorocul care-mpărtășește Numai minciuni, poporului.)

Ieremia 14:14

Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.

Ieremia 18:13

„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Dacă voiți ca să aflați, Pe neamuri să le întrebați! Poate să spună cineva, C-a auzit așa ceva? Iată, fecioara – cea pe care, Neamul lui Israel o are – Blestemății mari a făcut, Cum nicăieri nu s-au văzut.

Ieremia 20:16

Omul acela, negreșit, S-ajungă precum au pățit Cetățile cele-ntărite Ce-au fost, de Domnul, nimicite! S-audă gemete în zori Și să îl treacă reci fiori, Iar la amiază, mai apoi, S-audă strigăt de război!

Ieremia 23:17

Celor ce Mă nesocotesc, În acest fel ei le vorbesc: „Nu trebuie griji a vă face, Căci vă veți bucura de pace”, Iar tuturor acelor care, După a inimi-aplecare Știu să trăiască, ei le zic: „Nu se va întâmpla nimic! De-aceea-ncredințați să fiți Că nici un rău n-o să pățiți!”

Ieremia 23:22

Dacă, de față ei erau La sfatul Meu, atunci vesteau, Poporului Meu, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit Și-l întorceau din calea rea, Curmând răul ce îl făcea.

Ieremia 23:32

Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.

Ieremia 29:21

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.

Ieremia 29:23

Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”

Ieremia 36:2

„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!

Ieremia 49:18

Ca și Sodoma și – la fel – Ca și Gomora va fi el Și ca cetățile aflate Chiar în a lui vecinătate, Unde nu poate nimenea Să vină ca apoi să stea…

Plângerile 4:6

Căci vina fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Mai mare e, decât e cea Pe cari Sodoma o avea Și care fost-a nimicită De pe pământ, într-o clipită, Fără ca să fi pus – cumva – Mâna, asupră-i, cineva.

Езекиел 13:16

Gata! Acum s-a isprăvit Cu toți prorocii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Cari la Ierusalim ședeau Și despre pace-i proroceau, Cu toate că nu este pace! Eu, Domnul Dumnezeu, voi face Așa după cum v-am vestit Și totul fi-va împlinit.”

Езекиел 13:19

Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”

Езекиел 22:25

Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.

Osea 6:10

Astfel, în casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Lucruri grozave-am întâlnit, Căci Efraim a preacurvit, Iar Israel – neîncetat – Fără vreo teamă s-a spurcat.

Amos 4:11

„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”

Miheia 1:5

Pricina ăstor lucruri toate, Sunt nesfârșitele păcate Pe cari le are Israel Și făr’delegile – la fel – Făcute pe acest pământ, De cei care din Iuda sânt. Dar ce nelegiuire are Neamul ieșit din Iacov, oare? Nu e, cumva, Samaria? Nelegiuirea, nu e ea? Și nu-i Ierusalimul, oare, Păcatul pe cari Iuda-l are?…

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Țefania 3:4

Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.

Zaharia 13:2

Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „În ziua ‘ceea, Eu voiesc, Din toată țara să-i stârpesc Pe idoli, căci de peste fire, Voi șterge a lor amintire. Prorocii mincinoși din țară, Am să îi scot atunci afară. De-asemeni, duhul necurat, Din țară, fi-va alungat.

Maleahi 1:1

Iată Cuvântul cel de sus, Al Domnului, care-a fost spus Lui Maleahi, iar prin el, Către întregul Israel.

Matei 11:24

La judecată, când vei sta, Sodomei îi va fi mai bine Decât cum fi-va pentru tine.”

Deuteronom 32:32

Căci vița lor – se știe bine – Din al Sodomei sad, provine Și din Gomora. Otrăviți, Sunt strugurii, din ei, ieșiți. Boabele lor, necontenit, A fi amare, s-au vădit.

1 Timotei 4:2

Căci, abătuți, ei au să fie De-a unora fățărnicie, Care, despre minuni, vorbesc Și, însemnați, se dovedesc, A fi cu fierul înroșit, În al lor cuget, negreșit.

2 Petru 2:6

Și dacă Domnu-a osândit Cetățile care-au greșit – Sodoma și Gomora, care, Cenușă-ajuns-au, fiecare – Ca pildă pentru omenire, Pentru cei ce-n nelegiuire Au să trăiască, ne-ncetat;

Iuda 1:7

Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.

Revelația 11:8

Ale lor trupuri, fără viață, Zăcea-vor, în acea piață, Ce, în cetate, se găsește – Cetate cari, duhovnicește, „Sodoma” și „Egipt” se cheamă – Unde a fost – de bună seamă – Însuși al lor Domn, răstignit.

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”

Revelația 22:15

Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!