Ieremia 22:9 - Biblia în versuri 20149 Atuncea li se va răspunde Și-o frică mare-i va pătrunde: „Să știți că Domnul i-a făcut Cetății, ceea ce-ați văzut, Pentru că ea s-a depărtat De Dumnezeu și a uitat Porunca Domnului Cel Sfânt, Precum și al Său legământ! Idoli străini și-a căutat, În fața căror s-a-nchinat!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 Și li se va răspunde: «Pentru că a părăsit legământul cu Domnul, Dumnezeul său, s-a închinat altor dumnezei și le-a slujit». Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 Și li se va răspunde: ‘Pentru că a refuzat să mai respecte legământul pe care îl făcuse cu Dumnezeul lui numit Iahve și pentru că s-a închinat și a slujit altor (dumne)zei.’»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Și vor spune: ‘Pentru că au părăsit alianța Domnului Dumnezeului lor, s-au prosternat înaintea altor dumnezei și i-au slujit’› ». Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Și se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei și le-au slujit!’” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19319 Atunci vor zice: Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor și s‐au închinat la alți dumnezei și le‐au slujit. Onani mutuwo |
Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”
Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”
Dar dintre oamenii acei, Voi mai lăsa câțiva. Pe ei, De sabie am să-i feresc, De ciumă am să-i ocrotesc Și nici nu am să-i las să cadă, În gheara foametei, drept pradă. Aceștia au să povestească – Oriunde au să se găsească – Despre tot răul cel făcut, În țara lor, când au șezut. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Și neamurile-atunci ști-vor Că al lui Israel popor Fărădelegi a săvârșit Și astfel fost-a pedepsit, Încât ajuns-a ca să fie Luat și dus în grea robie, Căci împotrivă-Mi, se-nțelege, Se-ndreaptă-a lor fărădelege. De-aceea, M-am îndepărtat, Mi-am ascuns Fața și i-am dat În mâinile vrăjmașilor, Să piară de sabia lor.
Numai ocară și rușine Are să fie peste tine. Pildă de groază și semn rău, Pentru cei cari în jurul tău Se află, vei ajunge-apoi, Atuncea când Eu duce-voi La împlinire, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit În contra ta, plin de mânie Și-asemenea, plin de urgie, Precum și cu pedepse care Avea-vor o asprime mare. Eu, Domnul, am să vă lovesc Căci vreau ca să vă nimicesc Cu ale foametei săgeți Și morți, astfel, o să cădeți.