Ieremia 22:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Căci Domnu-așa a cuvântat, Asupra casei de-mpărat, Din Iuda: „Să iei seama bine, Pentru că tu ești, pentru Mine, Asemeni Galaadului Și vârfului Libanului. Însă îți spun, adevărat: De nu Mă vei fi ascultat, În vremile de mai târziu, Te voi preface-ntr-un pustiu, Iar în cetate, nimenea Nu va mai îndrăzni să stea! Nu vor mai fi locuitori,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Căci așa vorbește Domnul cu privire la palatul regelui lui Iuda: „Deși ești pentru Mine ca Ghiladul, ca piscul Libanului, te voi face asemenea unui pustiu, asemenea unei cetăți fără locuitori!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Iahve vorbește despre palatul regelui din teritoriul numit Iuda: «Deși ești pentru Mine ca Ghiladul, ca piscul Libanului, te voi face să fii pustiu. Vei deveni ca un oraș fără locuitori!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Căci așa vorbește Domnul împotriva casei regelui lui Iúda: ‹Tu ești pentru mine, Galaád, ca vârful Libánului, dar te voi face pustiu și cetăți nelocuite.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Căci așa vorbește Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu ești pentru Mine precum Galaadul, ca vârful Libanului, dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Căci așa zice Domnul despre casa împăratului lui Iuda: Tu îmi ești un Galaad, vârful Libanului; totuși cu adevărat te voi face o pustie și cetăți nelocuite.

Ieremia 22:6 Mawu Ofanana

Geneza 37:25

La masă-au stat apoi. Când, iată, Văzură că venea o ceată, Din Galaad. Ismaeliți Erau cei întovărășiți În ceată. Cămilele lor, Cu smirnă, leac alinător, Tămâie, erau încărcate – Către Egipt fiind mânate.

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Кынтаря кынтэрилор 4:1

„Iubita mea, nu te privești? Te uită, ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe Și sub maramă, strălucesc. La părul tău, dacă privesc, Gândul îmi zboară, iar pe urmă, Îmi amintește de o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.

Кынтаря кынтэрилор 5:15

Picioarele s-au arătat Drept stâlpi de marmură ce sânt Albi la culoare. Pe pământ, Pe temelii s-au așezat, Făcute din aur curat. Toată înfățișarea lui E-asemenea Libanului. Tânăr ales e, la privit. Cu cedrii e asemuit.

Isaia 27:10

Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.

Isaia 37:24

Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Ieremia 21:11

Mai spune casei celui care Este, în Iuda, cel mai mare:

Ieremia 21:14

Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”

Ieremia 22:24

Domnul a zis: „Pe viața Mea, Chiar de ar fi Ieconia – Fiul lui Ioiachim, aflat În Iuda, ca și împărat – În a Mea dreaptă, un inel Ca să pecetluiesc cu el, Chiar și atunci l-aș lepăda.

Ieremia 26:18

„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”

Ieremia 4:20

Se-anunță grele strâmtorări, Dărâmături și încercări. Întreaga țară e lovită Puternic și e pustiită. Colibele sunt nimicite, Iar corturile năruite Într-o clipită! Până când

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 50:12

„A voastră mamă-i îngrozită Că-i de rușine-acoperită. Aceea care v-a născut, De-o grea rușine s-a umplut. Ea este coada tuturor, A tuturor neamurilor. Ajuns-a un pământ uscat, Din care apa a secat!

Ieremia 7:34

Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”

Ieremia 8:22

Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?

Ieremia 9:11

În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Zaharia 11:1

Deschideți porțile pe care Țara Libanului le are, Să cadă pradă focului Toți cedri de pe-ntinsul lui!

Numeri 32:1

Fiii lui Ruben, vite-aveau. Fiii lui Gad, și ei creșteau Vite atunci. Lor le-a plăcut Ținutul care l-au văzut. În el, acesta cuprindea Țara lui Iaezer, și-avea Și țara Galaadului. Când au văzut întinsul lui,

Deuteronom 3:25

Te rog s-asculți pe robul Tău Și împlinește dorul său, Să nu se risipească-n van: Vreau, țara de peste Iordan, S-o văd și eu. Tot ce doresc, Este aceea să zăresc Țara cea bună, munții care Se-nalță maiestos în zare, Și aș fi vrut de-asemenea, Libanul, să-l mai pot vedea.”