Ieremia 22:28 - Biblia în versuri 201428 Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut? Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească28 Este acest om, Iehoiachin, un vas disprețuit și sfărâmat, pe care nu-l mai dorește nimeni? De ce sunt aruncați, el și urmașii lui, într-o țară pe care n-o cunosc? Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201828 „Este oare acest om numit Iehoiachin un vas desconsiderat și sfărâmat, pe care nu îl mai dorește nimeni? De ce oare sunt aruncați atât el cât și urmașii lui într-o țară pe care nu o cunosc?” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202028 Este oare acest om, Conía, un vas de disprețuit, sfărâmat, un obiect care nu place? De ce sunt aruncați el și descendența lui, sunt aruncați într-o țară pe care nu o cunosc? Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu28 Este un vas disprețuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru căruia nu-i dai niciun preț? Pentru ce sunt aruncați oare, el și sămânța lui, și azvârliți într-o țară pe care n-o cunosc? Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193128 Este oare acest om, Ieconia, un vas disprețuit și sfărâmat, este el un vas în care nu este nicio desfătare? De ce sunt asvârliți, el și sămânța lui, și sunt aruncați într‐o țară pe care n‐o cunosc? Onani mutuwo |
Ieremia 22:28
20 Mawu Ofanana
Treizeci și doi de ani avuse, Când împărat el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat, Apoi, opt ani, încoronat. El a murit făr’ a lăsa Păreri de rău în urma sa. Apoi a fost adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are, Dar nu-n mormântul pregătit Pentru cel care-a-mpărățit.
Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”
Vorbitu-ți-a în acest fel: „Pe omu-acesta, negreșit, Să-l scrieți ca fiind lipsit De fii și fiice, un om care, Parte de bine-n viață n-are, Căci el, urmași, nu o să vadă, Ca pe-al lui David jilț să șeadă! Nici un urmaș nu o să-i fie Pe al său scaun de domnie, Ca să ajungă domnitor Peste al lui Iuda popor.”
Domnul, apoi, veni la mine Și două coșuri cu smochine – Atuncea – El mi-a arătat. Aceste coșuri s-au aflat Puse în fața Templului Care era al Domnului. Tot ceea ce eu am văzut Știusem că s-a petrecut După ce fost-a strămutat Cel ce se-aflase împărat Peste Iudei – Ieconia – Cari în Ierusalim domnea. Ieconia era cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are. A fost dat jos de pe-al său tron Și strămutat în Babilon, Cu căpitanii lui cei mari, Cu-ai lui fierari și cu lemnari, De către Nebucadențar.
Și n-au fost ridicate dar, De către Nebucadențar, Spre-a le muta la al său tron Care se află-n Babilon – Când a luat, după cum știm, Drept robi, de la Ierusalim, Pe cel ce-n Iuda stăpânea Și se chema Ieconia, Precum și pe aceia cari, În Iuda, se vădeau mai mari. Ieconia este cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are.
Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.
Zotsatsa