Ieremia 22:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²³ Tu, care locuiești în Liban, care îți ai cuibul între cedri, o, cum vei mai suspina când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în chinurile nașterii!“

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Tu, cel care locuiești în Liban și care ai cuibul între cedri, vai cum vei mai geme când te vor afecta durerile! Acelea vor fi dureri chinuitoare ca ale unei femei când naște!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Tu care locuiești în Libán și îți faci cuib între cedri, cum vei suspina când te vor apuca dureri cumplite ca pe femeia care naște?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Tu, care locuiești în Liban, care îți faci cuibul în cedri, cât de vrednic de îndurare ai să fii, când vor veni durerile asupra ta, chinul, ca al unei femei în facere!

Ieremia 22:23 Mawu Ofanana

Ieremia 21:13

Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Ieremia 22:6

Căci Domnu-așa a cuvântat, Asupra casei de-mpărat, Din Iuda: „Să iei seama bine, Pentru că tu ești, pentru Mine, Asemeni Galaadului Și vârfului Libanului. Însă îți spun, adevărat: De nu Mă vei fi ascultat, În vremile de mai târziu, Te voi preface-ntr-un pustiu, Iar în cetate, nimenea Nu va mai îndrăzni să stea! Nu vor mai fi locuitori,

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 48:28

Cetățile, le părăsiți Și-n stânci, plecați să locuiți! Voi, cei cari în Moab v-aflați, Ca porumbeii vă purtați! Vă faceți cuib, asemeni lor, Pe marginea peșterilor!

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Ieremia 6:24

„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”

Езекиел 17:3

„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Un vultur mare, ce vădea Precum că aripi lungi avea Și pene pestrițe, s-a dus, Peste Liban și-apoi, de sus, Peste un cedru s-a lăsat Și-n urmă, vârful i-a luat.

Osea 5:15

În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Amos 9:2

În locuința morților De s-ar ascunde-acest popor, Al Meu braț are să-l ajungă Și-acolo, și are să-l smulgă. În cer de-ar merge-acel popor, Și de acolo îl pogor.

Obadia 1:4

Dar chiar dacă tu ai fi pus Precum e vulturul de sus, Dacă la cer te-ai fi urcat Și printre stele așezat Ți-ar fi fost cuibul, ne-ndoios, De-acolo, tot te-aruncam jos” – A glăsuit Domnul. „Cumva,

Habacuc 2:9

Vai de cel care își va pune Mâna, voind ca să adune Câștigul cel ce s-a vădit Precum că e nelegiuit, Voind s-așeze cuibul său În loc înalt, ferit de rău, În ziua care, peste fire, Aduce-va nenorocire!

Numeri 24:21

Către Cheniți, când s-a uitat, Balaam așa a cuvântat: „E tare locuința ta, Iar cuibul ți l-ai pus a sta Pe stâncă, însă – negreșit –