Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 22:20 - Biblia în versuri 2014

20 „Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Du-te în Liban și strigă! Înalță-ți glasul în Bașan, strigă de pe Abarim, căci toți iubiții tăi sunt zdrobiți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 „Du-te pe Liban și strigă! Vorbește cu mare intensitate în Basan. Strigă de pe Abarim; pentru că toți iubiții tăi sunt distruși.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Urcă în Libán și strigă, ridică-ți glasul în Basán și strigă din Abarím, pentru că vor fi zdrobiți toți cei care te iubeau!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Suie-te pe Liban și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Suie‐te în Liban și strigă; ridică‐ți glasul în Basan și strigă din Abarim: căci toți iubiții tăi sunt sfărâmați.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 22:20
22 Mawu Ofanana  

Cel care fost-a împărat Peste Egipt, n-a mai ieșit Din țară, căci i-a fost răpit – De împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are – Pământul ce se întindea Pornind chiar de la albia Pârâului Egiptului, La matca Eufratului.


Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”


Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


Cu mâinile pe cap, apoi – De-acolo – o să ieșiți voi, Căci Domnu-i leapădă pe cei În cari vă-ncredeți, iar cu ei Nu veți putea să izbutiți, În ceea ce voi vă doriți.”


Toți cei care păstori îți sânt, Ajunge-vor păscuți de vânt. Cei care te iubesc, să știe Că au să meargă în robie. Ai să roșești căci, negreșit, Rușinea te va fi-nvelit. Pricină pentru-aceste toate, Îți este marea răutate.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Tu, pustiito, ce vei face? Cârmâzul vrei să te îmbrace. Cu aur ai să te gătești, Iar ochii ți-i sulemenești. Degeaba însă tu lucrezi Și vrei să te-nfrumusețezi. Ai tăi ibovnici se vădesc Precum că te disprețuiesc Și-n fiecare dimineață Vor ca să ieie a ta viață.


Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”


Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.


Acuma dar, de bună seamă, Tu Oholiba, să iei seamă La ce a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Ațâț în contra ta, pe cei Ce-ți sunt ibovnici, pe acei De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat. Din toate părțile-i adun Și împotriva ta îi pun


De-aceea lor, Eu am lăsat-o. Ibovnicilor ei am dat-o, Căci s-a îndrăgostit de ei – De-acei fii ai Asiriei.


Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit


Domnul, lui Moise, i-a mai spus: „Pe Abarim, pe munte, sus, Urcă-te-acuma și privește Țara pe care-o dăruiește Domnul, copiilor pe care Poporul Israel îi are.


„Pe munte-acum, tu să te sui – Pe Abarim – pe vârful lui; Pe Nebo-apoi vei fi trecut, În al Moabului ținut. De sus, din vârful muntelui, Din fața Ierihonului, Spre Canaan, privește-n zare, Să vezi și tu țara pe care, Acum, în stăpânire, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa