Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 22:14 - Biblia în versuri 2014

14 Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 El își zice: «Îmi voi construi un palat mare, care să aibă camerele de sus spațioase!». Și, astfel, el îi face ferestre largi, îl plachează cu cedru și îl vopsește în purpuriu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 El își zice: «Îmi voi construi un mare palat care să aibă camerele de sus spațioase!» Și astfel îi face multe ferestre, îl plachează cu cedru și îl vopsește în roșu aprins.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 de cel care zice: «Îmi voi construi o casă spațioasă, cu camere largi; voi face pentru ea ferestre, o voi căptuși cu cedru și o voi vopsi cu roșu»!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 care zice: ‘Îmi voi zidi o casă mare și odăi încăpătoare’ și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru și o vopsește cu roșu!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 care zice: Îmi voi zidi o casă largă și cămări încăpătoare! și își taie ferestre; și este căptușită cu cedru și este vopsită cu roș.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 22:14
13 Mawu Ofanana  

La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”


A îmbrăcat apoi, frumos, Casa, în lemn de chiparos. Cu aur a acoperit-o Și-n urmă a împodobit-o Cu săpături ce-nchipuiau Finici, sau care semănau Cu lănțișoare împletite. Apoi, când toate-au fost sfârșite,


Celui cari certurile-i plac, Păcatele îi sunt pe plac; Acela care își zidește Poarta prea-naltă, se grăbește Ca să își caute pieirea.


Întâi, fă-ți lucrul tău, afară – La câmp – și-apoi doar, vino iară De te apucă să zidești Și-o casă să îți construiești.


„Cedrii sunt grinzile pe care A noastră casă-acum le are, Iar chiparoșii – drept podele – În ea, ajuns-au pardosele.”


Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:


Curvii mai multe a făcut, Încât sora și-a întrecut. Pe zid, văzut-a că bărbați, În zugrăveli, erau aflați. Erau icoane de Haldei. Cu roșu-au fost bărbați-acei Aflați pe ziduri zugrăviți,


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.


„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”


Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa