Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 22:10 - Biblia în versuri 2014

10 „Să nu-l bociți pe cel pierit, Ci pe cel ce-i nenorocit Care își lasă a sa țară Și n-are s-o mai vadă iară!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Nu-l plângeți pe cel mort și nu-l jeliți, ci plângeți-l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate, care nu se va mai întoarce și nu-și va mai vedea țara de origine“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 „Nu îl plângeți pe cel mort și nu îl jeliți; ci plângeți-l mai bine pe cel care merge în captivitate. El nu se va mai întoarce și nu își va mai vedea locul natal.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Nu-l plângeți pe cel mort și nu-l compătimiți! Ci plângeți, plângeți-l pe cel care se duce, pentru că nu se va mai întoarce și nu va mai vedea țara sa natală!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Nu plângeți pe cel mort și nu vă bociți pentru el, ci plângeți mai degrabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce și nu-și va mai vedea țara de naștere!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Nu plângeți pe cel mort și nu‐l jeliți. Dar plângeți, plângeți pe cel ce se duce. Căci nu se va mai întoarce și nu va mai vedea țara nașterii sale.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 22:10
19 Mawu Ofanana  

De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Când era-n Iuda Iosia, Neco peste Egipt domnea Ca Faraon. El a purtat Război, la râul Eufrat, Cu împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are. Iosia-ngrabă a pornit Și la Meghido a ieșit În calea Faraonului. Când l-a văzut în fața lui, Neco pe el a tăbărât Cu oastea și l-a omorât.


El așeză-n Ierusalim, Drept împărat, pe Eliachim – Căci Eliachim este cel care, Pe Ioahaz, frate, îl are. Un alt nume i-a dăruit, Căci Ioiachim a fost numit. Pe Ioahaz, rob l-a luat Și în Egipt el l-a mutat. Neco e cel ce s-a vădit Că în Egipt a stăpânit.


Încă ceva am mai găsit: Că oamenii care-au murit, Mai fericiți sunt – eu gândesc – Decât acei care trăiesc.


Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.


Nimeni nu are să le iasă ‘Nainte, spre-a le-ntinde-o masă Când vor jeli, ca mângâierea Să le-o aducă în durerea Care le-a fost pricinuită, Când o ființă prea iubită, În gheara morții a căzut. Vor suferi, căci de băut, Nu va fi nimeni să le dea – Așa precum se-obișnuia – Paharul cel de mângâiere, Ca să aline-a lor durere, În urma morții taților Precum și a mamelor lor.


Domnul așa a cuvântat, Despre cel care e chemat Șalum, fiul lui Iosia, Cel cari în Iuda-mpărățea, După ce tatăl i-a ieșit Din astă țară: „Negreșit, El n-o să vină, mai apoi, În locu-acesta, înapoi,


De-aceea, pentru-acela care Drept Ioiachim, numele-și are Și îi e fiu lui Iosia Care în Iuda-mpărățea, Domnul a zis, în acest fel: „Nu vor mai plânge după el Și nu va zice nimenea „Vai frate’ meu! Vai sora mea!” Nu vor mai plânge după el Și nu vor zice-n acest fel: „Vai doamne! Vai, măria-ta!”


În țara voastră, înapoi, Nu vă veți mai întoarce voi!


‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”


Din Babilon, de-asemenea, Îl iau și pe Ieconia – Pe al lui Ioiachim fecior – Cu tot al său întreg popor, Căci voi aduce înapoi, În Iuda, prinșii de război, Iar jugul ce-a fost așezat De cel ce este împărat În Babilon, iată, voiesc – Îndată – să îl nimicesc!”


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”


Nimeni – din astă rămășiță Care-i din a lui Iuda viță Și în Egipt s-a așezat Cu gând de-a se fi-napoiat În țara ei – nu va putea Să scape de pedeapsa Mea! Câțiva doar, din Egipt, apoi, Se vor întoarce înapoi!”


Cei cari de sabie-s loviți – Și pier – sunt mult mai fericiți, Decât cei cari ajung să cadă În gheara foametei drept pradă, Pentru că parte n-au avut De rodul care s-a făcut În câmp și astfel – negreșit – Puterile li s-au sleit!


Îmi zise: „Fiu al omului, Doar printr-o lovitură vreau, Ce ai mai scump, ca să îți iau. Să nu plângi, să nu te jelești Și nici să nu te necăjești.


Iisus, plânsul, le-a auzit, Și-atunci, S-a-ntors și-a cuvântat: „De ce, de plâns, v-ați apucat?! Nu Mă mai plângeți voi, pe Mine, Ci plângeți, pentru voi, mai bine, Și pentru-ai voștri fii! Căci iată,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa