Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:7 - Biblia în versuri 2014

7 Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum și pe slujitorii lui, pe popor, pe toți cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile dușmanilor lor, în mâinile celor ce încearcă să le ia viața. Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu se va îndura de ei’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iahve spune că apoi va face ca Zedechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – împreună cu tot poporul din acest oraș care îl slujește și care vor scăpa de epidemie, de sabie și de foamete, să ajungă prizonierii lui Nabucodonosor – regele Babilonului. Astfel, ei vor fi captivii dușmanilor lor. Vor ajunge sclavii celor care urmăresc să le ia viața. Nabucodonosor îi va omorî cu sabia ascuțită. Nu îi va menaja, nu va avea milă de ei și nu îi va ierta!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 După aceea – oracolul Domnului – îi voi da pe Sedecía, regele lui Iúda, pe slujitorii lui, poporul și pe cei care vor rămâne în cetatea aceasta de la ciumă, de la sabie și de la foamete, [îi voi da] în mâna lui Nabucodonosór, regele Babilónului, în mâna dușmanilor lor și în mâna celor care le caută viața. El îi va lovi cu ascuțișul sabiei; nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu va avea îndurare față de ei› ».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 După aceea», zice Domnul, «voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor și pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu va avea nicio milă de ei și nu se va îndura de ei.»’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și după aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii săi și pe popor și pe cei ce vor fi rămași în cetatea aceasta, din ciumă, sabie și foamete, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna vrăjmașilor lor și în mâna celor ce le caută viața; și el îi va lovi cu ascuțișul sabiei: nu‐i va cruța, nici nu va avea milă și nici nu se va îndura.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:7
37 Mawu Ofanana  

Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.


Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


Ierusalime, oare cine, Milă, mai are-acum, de tine? Cine să te mai plângă, oare? Sau cine mai este, sub soare, Să vină în a ta cetate Spre-a te-ntreba de sănătate?


Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.


Căci Domnul astfel a vorbit: „Vă fac să fiți o groază mare, Și tu, dar și aceia care Îți sunt prieteni. Vor cădea Uciși pe câmp, cu sabia, Sub ochii tăi. Îl părăsesc Pe Iuda și îl osândesc S-ajungă rob al celui care, În Babilon este mai mare. Când în robie-l va avea, Îl va lovi cu sabia,


De-aceea – iată – te voi da În mâinile acelor care Voiesc, mereu, să te omoare, La cei de care te speriai Și-n fața căror tremurai, Te dau lui Nebucadențar, Te dau Haldeilor, drept dar.


Acuma, hotărât-am dar, Să-i dau lui Nebucadențar – Cari Îmi e rob și e pe tron, Drept împărat, în Babilon – Aceste țări. Îi mai dau lui Și fiarele pământului, Care supuse au să-i fie.


Ai zis că eu, cari sunt aflat Pe scaunul de împărat, Nu am scăpare, de Haldei, Și că am să fiu dat, de ei, Pe mâna celui cari, pe tron, E așezat în Babilon, Și-n felu-acesta voi putea De a-i vorbi și de-al vedea.


De-asemenea, ia seama bine, Că te privește și pe tine! Nici tu nu vei avea scăpare. Vei fi luat, fără cruțare, Și-n Babilon ai să fii dus. Față în față vei fi pus, Cu cel ce este așezat În Babilon, drept împărat.


Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”


Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?


Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”


Iată că Domnul Dumnezeu A zis așa: „Te voi da Eu, În mâinile celor pe care Tu îi urăști cu-nverșunare, De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat.


În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că, iată, Eu voiesc, Acuma, să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care de tine-au fost făcute Și-ar trebui să te ajute. Atunci veți ști că Domn sunt Eu Și Cel ce vă lovesc mereu!


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”


Este un neam cu-nfățișare Sălbatică; e un neam care, De cei bătrâni, nu se sfiește, Și nici o milă nu vădește Pentru copiii nimănui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa