Ieremia 21:7 - Biblia în versuri 20147 Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum și pe slujitorii lui, pe popor, pe toți cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile dușmanilor lor, în mâinile celor ce încearcă să le ia viața. Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu se va îndura de ei’». Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 Iahve spune că apoi va face ca Zedechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – împreună cu tot poporul din acest oraș care îl slujește și care vor scăpa de epidemie, de sabie și de foamete, să ajungă prizonierii lui Nabucodonosor – regele Babilonului. Astfel, ei vor fi captivii dușmanilor lor. Vor ajunge sclavii celor care urmăresc să le ia viața. Nabucodonosor îi va omorî cu sabia ascuțită. Nu îi va menaja, nu va avea milă de ei și nu îi va ierta!» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 După aceea – oracolul Domnului – îi voi da pe Sedecía, regele lui Iúda, pe slujitorii lui, poporul și pe cei care vor rămâne în cetatea aceasta de la ciumă, de la sabie și de la foamete, [îi voi da] în mâna lui Nabucodonosór, regele Babilónului, în mâna dușmanilor lor și în mâna celor care le caută viața. El îi va lovi cu ascuțișul sabiei; nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu va avea îndurare față de ei› ». Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 După aceea», zice Domnul, «voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor și pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu va avea nicio milă de ei și nu se va îndura de ei.»’ Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 Și după aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii săi și pe popor și pe cei ce vor fi rămași în cetatea aceasta, din ciumă, sabie și foamete, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna vrăjmașilor lor și în mâna celor ce le caută viața; și el îi va lovi cu ascuțișul sabiei: nu‐i va cruța, nici nu va avea milă și nici nu se va îndura. Onani mutuwo |
Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.
Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”
Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.
Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”
Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?
Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”
În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că, iată, Eu voiesc, Acuma, să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care de tine-au fost făcute Și-ar trebui să te ajute. Atunci veți ști că Domn sunt Eu Și Cel ce vă lovesc mereu!