Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi – „Pe Domnul nostru, pentru noi, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon e cel mai mare – Cu oaste mare, a pornit Și-n contra noastră a venit. Poate că Dumnezeu va face, Iar, o minune, s-avem pace, Căci îl va-ndepărta apoi, Cu toată oastea, de la noi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Întreabă-L, te rog, pe Domnul pentru noi, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a început războiul împotriva noastră. Poate că Domnul va face pentru noi vreuna dintre minunile Sale, astfel încât acesta să-și retragă armata“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Întreabă-L pe Iahve pentru noi; pentru că Nabucodonosor – regele Babilonului – a început războiul împotriva noastră. Poate că Iahve va face pentru noi vreuna dintre minunile Sale, ca să îl determine să plece de la noi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Consultă-l pe Domnul pentru noi, căci Nabucodonosór, regele din Babilón, vrea să facă război împotriva noastră: poate că Domnul va face pentru noi după toate faptele lui minunate, ca să-l facă să plece de la noi!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Întreabă pe Domnul pentru noi, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Întreabă, rogu‐te, pe Domnul pentru noi; căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, face război împotriva noastră; poate că Domnul va lucra pentru noi după toate lucrările sale minunate, ca să se suie el de la noi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:2
44 Mawu Ofanana  

Se-ntindea stăpânirea lui, Peste Babel, Erec, Acad, Calne-n Șinear – pe care, vad,


Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?


În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.


Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.


Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.”


De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.


Domnul a spus: „Fii liniștit, Pentru că fi-vei fericit, În viitor. Am să-i silesc, Pe cei care te dușmănesc, S-ajungă-a se ruga de tine, Când timpul de necazuri vine!


Atuncea, zise Ieremia: „Spune-i așa, lui Zedechia:


„Ah Doamne, precum e știut, Cer și pământ Tu ai făcut, Prin brațul Tău întins și tare Și prin puterea Ta cea mare. Din parte-Ți, sunt încredințat, Cum că nimic nu-i de mirat!


Jur împrejur, lângă cetate, Șanțuri adânci au fost săpate Ce seamănă amenințare. Cădea-va-ntreaga ei suflare, În mâinile oștirilor Cari sunt ale Haldeilor. Cetatea fi-va doborâtă, Pentru că ea va fi lovită Cu sabia și-asemenea Cu ciuma și cu foametea. Tot ceea ce Tu ai rostit Are să fie împlinit!


Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Atunci când Nebucadențar, Peste al lui Iuda hotar, Cu mare oaste a trecut – Pentru că sprijin a avut Din partea împăraților, Precum și a popoarelor Care atunci se dovedeau Că-n stăpânirea lui erau – Vrând, cu Ierusalimu-apoi, Ca să pornească un război, Lovind cetățile pe care Acesta-n jurul său le are:


Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”


În mare grabă, Zedechia Trimise pe Iucal – cel care, Pe Șelemia, tată-l are – Precum și pe Țefania – Pe fiul lui Maaseia, Preotul – să-i ducă solia Pân’ la prorocul Ieremia Și să îi spună, mai apoi: „Să mijlocești tu, pentru noi, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată ce vești aveți de dat Celui ce este împărat În Iuda și-a găsit că-i bine Să vă trimită pân’ la Mine: „Oștirea Faraonului Se-ntoarce-acum, în țara lui. Oștirea Egiptenilor Voia să vă dea ajutor, Dar în Egipt se-ntoarce iară.


Nenorocirile ce vin Asupra lor, șireag se țin. Zvon după zvon aduce știre, Mereu, doar de nenorocire. Ei, pe proroci, i-au căutat Și cer vedenii, ne-ncetat. Dar iată că ai lor preoți Nu mai știu Legea și-apoi toți Bătrânii lor, de-asemenea, Nu mai pot, sfaturi, ca să dea.


Chivotul legământului, În locu-acela, se găsea. În fața Domnului ședea


În fața Domnului au stat Și-apoi, din nou, L-au întrebat: „Aici se află omu-acel? Domnul a zis: „Iată că el E între vase-ascuns, acum.”


„De ce mă tulburați dar, voi?”– Îi zise Samuel apoi. Saul răspunse, de îndat’: „Iată, sunt tare strâmtorat! Vin Filistenii peste noi, Și va începe-un nou război. Ce pot să fac, acuma, eu? L-am întrebat pe Dumnezeu, Dar El, răspunsuri, nu mi-a dat, Pentru că s-a îndepărtat De mine-n acest ultim ceas, Și iată, singur, am rămas. Domnul, de mine, S-a ascuns: Nici prin proroci nu mi-a răspuns, Și nici prin vise. Disperat, Pe tine-atuncea te-am chemat – Căci altă cale n-am văzut – Ca să mă-nveți ce-i de făcut.”


Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa