Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:14 - Biblia în versuri 2014

14 Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul. Voi aprinde un foc în pădurea voastră, care va distruge tot ce este împrejurul ei»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Iahve vă zice: ‘Să știți că vă voi pedepsi corespunzător rezultatului faptelor voastre. Voi aprinde un foc în pădurea voastră; și el îi va arde toate vecinătățile.’»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre –oracolul Domnului – și voi aprinde un foc în pădurea sa care va devora toate împrejurimile sale› »”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre», zice Domnul; «voi pune foc pădurii voastre și va mânca toate împrejurimile.»’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și vă voi cerceta după roada faptelor voastre, zice Domnul, și voi aprinde un foc în pădurile sale și va mistui toate împrejurimile sale.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:14
29 Mawu Ofanana  

Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.


Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.


Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.


În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.


Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.


„Măslinul verde ce-a rodit Roade plăcute”, te-a numit Domnul, însă o lovitură Ai să primești. O trosnitură O să se-audă și, pe loc, Crengile îți vor arde-n foc,


„De-aceea, Domnul oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Iată că am să-i pedepsesc! Cu sabia am să-i lovesc Pe tinerii aflați în țară Și-apoi, de foame au să piară Copiii din acest popor.


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”


„Domnul a zis: „Hai, scoală-te Degrabă și pogoară-te La casa celui ce-i aflat În Iuda pus, drept împărat, Iar când ajungi la casa lui, Aste cuvinte să le spui:


Căci pregătesc nimicitori Care veni-vor înarmați, Iar cedri tăi vor fi tăiați. Cei mai frumoși cedri, pe loc, Ei îi vor azvârli în foc.


La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.


„Tăiați pădurea cea bogată, Cari fără capăt se arată!” – A strigat Domnul. „Căci în ea, Copacii sunt asemenea Lăcustelor aflate-n zbor. Ba încă, văd numărul lor Că e mai mare, iar pe toți, De vrei să-i numeri, n-ai să poți!


Acela care ne-ncetat Se dovedise îngâmfat, Iată-l dar că se poticnește Și cade și nu se găsește Nimeni să-l salte iar, la loc. Cetăților lui, le pun foc, Iar flăcările mistuiesc Tot ce-mprejurul lui găsesc.”


El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.


Ascultă și tu vântule, Precum și tu, pământule! Are să vadă-ntreaga fire Cum am s-aduc nenorocire Peste acest întreg popor, Ca rod al gândurilor lor, Căci ei nu au luat aminte La ale Mele-nvățăminte Și pentru că nu au luat În seamă Legea ce le-am dat.


Foalele ard, plumbu-i topit, Dar zgura nu s-a dezlipit. Degeaba vreau să curățesc De zgură, că nu izbutesc.”


Domnul a zis: „Iată, sosesc Zile când am să-i pedepsesc Pe cei ce-s împrejur tăiați, Dar care nu vor fi aflați Având o inimă curată Cari împrejur este tăiată.


Mânia Lui a izbucnit, Aprinsă, și s-a prăvălit Ca să doboare-n acest fel, Puterile lui Israel. El și-a tras dreapta înapoi, Când Israelul, în război, Era cu cei ce-l dușmăneau Și cari ai săi vrăjmași erau. Văpaie-n Iacov a aprins, Iar focul iute s-a întins, Căci cu furie se-ntețește Și tot, în juru-i, mistuiește.


Să spui dar, țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Nenorocirea se arată Și-asupra ta acuma vine Căci necaz mare am, pe tine. Am să-Mi trag sabia și-apoi, Din tine, Eu nimici-voi Atât pe cel neprihănit Cât și pe cel, rău, dovedit.


‘Nainte să se împlinească Lucrul acesta, pustiită Țara va fi și nimicită, Din pricina celor pe care, Locuitori, în ea, îi are, Și din pricina relelor Făcute de al ei popor.


Deschideți porțile pe care Țara Libanului le are, Să cadă pradă focului Toți cedri de pe-ntinsul lui!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa