Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:13 - Biblia în versuri 2014

13 Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Iată, sunt împotriva ta, cetate așezată în vale, stâncă a podișului, zice Domnul. Pe voi, care spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră? Cine poate intra în adăposturile noastre?’,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 ‘Oraș construit în vale ca stâncă a podișului, Iahve îți spune că este împotriva ta!’ Voi spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră? Cine poate intra în adăposturile noastre?’,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Iată, sunt împotriva ta, tu care locuiești în vale, pe stâncă, pe platou și care spui: ‘Cine va coborî împotriva noastră și cine va veni asupra locuințelor noastre?’.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Iată, am necaz pe tine, cetate așezată în vale, pe stânca din câmpie», zice Domnul, «pe voi, care ziceți: ‹Cine se va coborî împotriva noastră? Cine va intra în locuințele noastre?›

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Iată, sunt împotriva ta, locuitoare a văii, stânca șesului, zice Domnul; voi care ziceți: Cine se va coborî împotriva noastră și cine va intra în locuințele noastre?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:13
21 Mawu Ofanana  

Precum sunt munții cei pe care Ierusalimu-n jur îi are, La fel și Domnul – bunăoară – Pe-al Său popor îl înconjoară, Căci lângă el are să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Întreg poporul a pornit De la Sucot și-a poposit În locul ce este aflat Lângă pustiu, Etam chemat.


Fiului tău, atunci, să-i spui: „Spre pomenirea Domnului, Se fac acestea – minte ține! – Pentru că El m-a scos, pe mine, Din a Egiptului robie”


Aceasta e o prorocie, Privind lucruri ce au să vie, Pe lunga vremurilor cale, Peste-a vedeniilor vale. „Ce s-a-ntâmplat, de vă grăbiți, Pe-acoperiș să vă suiți


Iată că Eu las ca să cadă Întregul Meu munte, drept paradă; La fel și câmpurile sale, Averile caselor tale, Cu înălțimi și visterii. Pradă vor fi toate, să știi, Pe tot al tău întreg ținut, Pentru ceea ce ai făcut, Pentru că ai păcătuit!


Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.


Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”


„Iată că am necaz pe tine!” – Zisese Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu. „Iată că ziua a sosit, În care fi-vei pedepsit!


„Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Toți împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să creadă, nu ar fi putut – Și-asemenea n-ar fi crezut Nici oamenii pământului – Că al Ierusalimului Dușman, ajunge-va a-l bate Și că intra-va în cetate.


De-aceea, Domnul Dumnezeu Așa vorbește: „Iată, Eu, Mare necaz, am adunat Pentru că voi, neîncetat, Ați prorocit înșelăciuni Și s-au vădit numai minciuni Vedeniile ce le-aveați, Cu care voi vă lăudați. Mare necaz, pe voi, am Eu, Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.”


Să spui dar, țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Nenorocirea se arată Și-asupra ta acuma vine Căci necaz mare am, pe tine. Am să-Mi trag sabia și-apoi, Din tine, Eu nimici-voi Atât pe cel neprihănit Cât și pe cel, rău, dovedit.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, necaz am pe păstori Pe-ai turmei Mele păzitori! Din ale lor mâini, înapoi, Am să Îmi iau turma de oi. Nu le mai pasc păstori-acei Și nu se mai pasc nici pe ei. Nu se vor mai hrăni cu ele, Căci izbăvesc oile Mele!”


Ierusalime, să știi bine, Că necaz mare am pe tine. De-aceea, Eu îți dau de știre Că am s-aduc la-ndeplinire Adevărata-Mi judecată Și ea va fi desfășurată Sub ochii neamurilor care, Azi, ți se află la hotare.


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa