Ieremia 21:13 - Biblia în versuri 201413 Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească13 Iată, sunt împotriva ta, cetate așezată în vale, stâncă a podișului, zice Domnul. Pe voi, care spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră? Cine poate intra în adăposturile noastre?’, Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201813 ‘Oraș construit în vale ca stâncă a podișului, Iahve îți spune că este împotriva ta!’ Voi spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră? Cine poate intra în adăposturile noastre?’, Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202013 Iată, sunt împotriva ta, tu care locuiești în vale, pe stâncă, pe platou și care spui: ‘Cine va coborî împotriva noastră și cine va veni asupra locuințelor noastre?’. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu13 Iată, am necaz pe tine, cetate așezată în vale, pe stânca din câmpie», zice Domnul, «pe voi, care ziceți: ‹Cine se va coborî împotriva noastră? Cine va intra în locuințele noastre?› Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193113 Iată, sunt împotriva ta, locuitoare a văii, stânca șesului, zice Domnul; voi care ziceți: Cine se va coborî împotriva noastră și cine va intra în locuințele noastre? Onani mutuwo |
„Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”
„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”