Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Casă a lui David, așa vorbește Domnul: Faceți dreptate în fiecare dimineață și eliberați-l din mâna asupritorului pe cel ce a fost jefuit, ca nu cumva să izbucnească furia Mea ca un foc și să ardă, fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutății faptelor voastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Urmași ai lui David, Iahve vă zice: ‘Faceți dreptate în fiecare dimineață! Scoateți pe cel oprimat din mâinile exploatatorului lui ca să nu se declanșeze mânia Mea ca un foc și ca să nu se aprindă fără să mai poată fi stinsă din cauza răutății faptelor voastre.’

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 «Casă a lui Davíd, așa vorbește Domnul: ‹Faceți judecată corectă dimineața și eliberați-l pe cel nedreptățit din mâna celui care oprimă ca să nu se aprindă ca un foc mânia mea, care va arde și nu va fi cine să stingă răutatea faptelor voastre!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 casă a lui David! Așa vorbește Domnul: «Faceți dreptate dis-de-dimineață și scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Casă a lui David, așa zice Domnul: Judecați cu dreptate dimineața și scăpați pe cel prădat din mâna apăsătorului, ca nu cumva să izbucnească mânia mea ca un foc și să ardă fără să fie cine să stingă, pentru răutatea faptelor voastre.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:12
46 Mawu Ofanana  

David – cât fost-a împărat În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.


Celui nedrept falca-i rupeam Și-apoi din dinți, preda-i smulgeam.


În fiecare dimineață, Am să-i secătuiesc de viață Pe toți cei răi, din a mea țară, Pentru că vreau să stârpesc iară, Nelegiuirile aflate În a lui Dumnezeu cetate.


A doua, zi Moise-a făcut O judecată, căci a vrut Să judece întreg poporul. Moise a fost judecătorul, Și-n fața lui, poporu-a stat, Din zori și până pe-nserat.


Necontenit, să încercați A face bine! Căutați Dreptatea doar! Să-i ocrotiți Pe cei care sunt asupriți! Dreptate dați orfanilor, Și scut să fiți văduvelor!”


Ca și un câlț va fi cel care Considerat e drept om tare. Lucrarea lui, de-asemenea, Ca o scânteie va părea. Ard împreună, amândoi, Și nimeni nu-i va stinge-apoi.


Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?


Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.


Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”


Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.


Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!


Iată ce-a zis Domnul, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Pentru că voi Mi-ați risipit Turma și nu v-ați îngrijit, Cu drag, de ale Mele oi, Am să vă pedepsesc apoi, Căci rele fapte-ați săvârșit.”


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!”


Voi cari în Iuda locuiți Sau la Ierusalim trăiți, La inimi, seamă să luați Și împrejur să le tăiați Doar pentru Domnul, să nu vie Asupră-vă a Lui mânie, Din pricină că a văzut Ce fapte rele ați făcut!”


Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.


„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!


Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”


„Căci numai dacă veți căta, Fapte și căi a vă-ndrepta, Dacă – în urmă – o să știți Dreptatea s-o înfăptuiți,


Domnul sleitu-Și-a urgia. Vărsat-a, în Sion, mânia Și-n temelii i-a pus un foc, Pentru a-l mistui pe loc.


Îmi voi vărsa a Mea urgie Și-i nimicesc, cu-a Mea mânie, Iar faptele ce le-au făcut, Asupră-le vor fi căzut. Așa va fi, cum am zis Eu, Cel ce sunt Domn și Dumnezeu.”


Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.


În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!


Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă,


Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.


Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa