Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 21:10 - Biblia în versuri 2014

10 Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Căci Eu Mi-am îndreptat fața împotriva cetății acesteia, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul, și de aceea ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care îi va da foc’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Iahve zice: «Mi-am îndreptat privirile împotriva acestui oraș, ca să îi fac rău, nu bine; și astfel, el va fi capturat de regele Babilonului care îi va da foc!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Căci mi-am pus fața împotriva acestei cetăți spre rău, nu spre bine – oracolul Domnului – și ea va fi dată în mâna regelui din Babilón și o va arde în foc› ».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetății acesteia ca să-i fac rău, nu bine», zice Domnul; «ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.»’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Căci mi‐am pus fața împotriva cetății acesteia spre rău și nu spre bine, zice Domnul: va fi dată în mâna împăratului Babilonului și o va arde cu foc.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 21:10
26 Mawu Ofanana  

Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.


Pe cei răi, El nu-i va lăsa, Căci își întoarce Fața Sa În contra lor și astfel sânt Înlăturați de pe pământ Și ștearsă-i pomenirea lor.


Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”


Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”


Gata pentru a înfrunta Oștirile Haldeilor Și când numărul morților, Șanțul acela-l va umplea Atunci când, în mânia Mea, Îi voi lovi-n fața cetății, Din pricină a răutății Ce o arată, tot mereu, Făcând, Fața să-Mi ascund Eu, Căci voi întoarce al Meu spate, Să nu privesc către cetate:


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „La Zedechia – cel aflat În Iuda, ca și împărat – Du-te și spune-i: „Acest loc Are să fie ars, în foc, Căci îl dau pradă celui care, În Babilon este mai mare.


Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”


Îi zise-atunci, lui Zedechia: „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel Și-i Dumnezeul oștilor Precum și Domnul tuturor: „De te supui, dând ascultare La căpeteniile care În Babilon se află, iată Că viața îți va fi cruțată. Atunci, cetatea și-acest loc N-au să mai fie arse-n foc. Tu și cu toată casa ta, Viața, drept dar, veți căpăta.


Dar dacă n-ai să te supui, Scăpare pentru tine nu-i! În mâinile Haldeilor O să ajungă-al tău popor Și-apoi în urmă, ăstui loc Are să i se pună foc.”


Haldeii au să-ți ia – să știi – Nevestele și ai tăi fii. O pradă a Haldeilor Ai să ajungi. Din mâna lor, Nu vei avea nici o scăpare. Prins ai să fii de-acela care, În Babilon, e așezat Pe scaunul de împărat. Cetatea ta și acest loc Arse vor fi, apoi, cu foc.”


Așa vorbește Domnul: „Iată, Astă cetate va fi dată În mâna celui cari, pe tron, E așezat în Babilon! Asupră-i o să năvălească Și are să o cucerească!”


„Iată, acuma ești trimis La Etiopianul care, Ebed-Melec, drept nume, are. În față-i când ai să sosești, În felu-acesta să-i vorbești: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Iată că Eu Voi împlini cuvântul Meu. Aduce-voi peste cetate, Acele lucruri arătate De multă vreme. O să vie Nenorociri și-ți e dat ție Ca să le vezi cum se-mplinesc.


Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.


„De-aceea, Domnul oștii – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Fața-Mi întorc spre voi, Ca să vă meargă rău apoi, Pentru că, iată, Eu doresc, Pe Iuda să îl nimicesc!


Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.


El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.


Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. Iată-i, din flăcări au ieșit, Dar arși vor fi ei, negreșit. De focu-acesta, Eu socot Că o să fie arși, de tot. Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.


Să iei cazanu-acela mare Și jumătate umple-l doar. Pune-l pe-al flăcărilor jar Și-ncinge-i tabla de aramă, Ca în ăst fel – de bună seamă – Să poată a fi curățată Rugina care așezată Fusese pe cazanu-acel Și murdăriile din el.


„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.


Îmi voi întoarce Fața Mea, În contra voastră – veți vedea – Și-atunci, bătuți, aveți să fiți De-ai voști’ vrăjmași și fugăriți. Cei care vă urăsc apoi, Jug greu, vor așeza pe voi Și tot mereu, o să fugiți, Chiar dacă n-ați fost urmăriți.


De-aceea, foc o să se lase În Iuda, peste-ale lui case Să mistuie-ale lui palate Ce-s în Ierusalim aflate.”


Dacă ajunge-vor să fie, De-ai lor vrăjmași, duși în robie, Scăpare tot nu vor avea, Căci îi va pierde sabia. Nu vor putea scăpa de Mine Și le voi face rău, nu bine.”


Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa