Ieremia 20:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele. Mă obosesc să-l țin, dar nu pot.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în numele Lui, constat că în inima mea este ceva ca un foc devastator. Este acolo un foc închis în oasele mele. Doresc să îl opresc, dar nu pot să fac acest lucru;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el și nu voi mai vorbi în numele lui”. Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l și nu mai pot.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu mai pot.

Ieremia 20:9 Mawu Ofanana

Psalmi 39:3

Îmi ardea inima, în mine, Iar un lăuntric foc, în vine, Simțit-am cum mă mistuia. Atuncea dar, pe limba mea – Iată – cuvântul a venit Și-n felu-acesta, am vorbit:

Ieremia 23:29

Cuvântul Meu nu-i ca un foc, Ca un ciocan care – pe loc – Sfărâmă stânca cea mai tare?

Ieremia 23:9

Iată cuvântul ce s-a spus Și e pentru proroci adus: „Inima-n piept mi s-a zdrobit Și-un tremur, fără de sfârșit, Mi-a cuprins oasele de-ndat’. La fel sunt, ca și un om beat – Ca și cel care-i amețit De vinul ce l-a înghițit – Din pricina cuvântului Cel sfânt, din partea Domnului.

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 6:11

Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.

Езекиел 3:14

Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.

Езекиел 3:3

„Hrănește-ți trupul” – zise El – „Și măruntaiele astfel Să ți le umpli, de îndat’, Cu sulul care ți-a fost dat!” Când l-am mâncat, în gura mea, Dulce ca mierea îmi părea.

Amos 3:8

Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”

Iona 1:2

„Iona! Te scoală în picioare! Te pregătește de plecare, Pentru că vreau să te trimit Pân’ la Ninive! S-a suit, La Mine, a ei răutate! Du-te de intră în cetate Și împotriva ei apoi Strigă ceea ce spune-ți-voi!”

Iona 1:3

Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.

Luca 9:62

Care, la plugul, privesc ‘napoi – I-a zis Domnul Iisus, apoi – „De-a Domnului Împărăție, Nevrednici sunt, vreau să se știe!”

Fapte 17:16

Pe când îi aștepta pe ei, Pavel, în duh, s-a-ntărâtat, Văzând cât e de încărcat, De idoli, acel loc. Astfel,

Fapte 18:5

Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau

Fapte 4:20

Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.”