Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 20:7 - Biblia în versuri 2014

7 „Doamne, iată că m-am lăsat Și-am fost mereu înduplecat. Ai fost mai tare, negreșit, Și-asupra mea ai biruit! Drept pricină de râs, mă ține Lumea și-și bate joc, de mine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 M-ai amăgit, Doamne, iar eu m-am lăsat amăgit. Ai fost mai tare decât mine și m-ai învins. Sunt un motiv de râs toată ziua; fiecare își bate joc de mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 „Doamne, m-ai convins; și eu am acceptat că ai dreptate. Mi-ai fost superior (în forță) și m-ai învins. Sunt un motiv de râs (între oameni) toată ziua. Toți mă ridiculizează –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 M-ai sedus, Doamne, și eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere și ai fost mai puternic. Dar am devenit de batjocură toată ziua, toți râd de mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Doamne, m‐ai înduplecat și am fost înduplecat: tu ești mai tare decât mine și ai biruit. Am ajuns de râs toată ziua. Fiecare mă batjocorește.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 20:7
32 Mawu Ofanana  

Când Elisei a terminat Cu apele, a apucat Drumul ce duce la Betel. Dar din cetate, după el, Câțiva copii au alergat Și în batjocur-au strigat: „Hai, suie-te, pleșuvule!”


Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!


Acum, acești oameni, pe mine – Cum singuri vedeți și voi bine – Mă pun în cântecele lor. Batjocură sunt, tuturor!


Iată că niște îngâmfați Sunt împotrivă-mi adunați Și mă batjocoresc mereu. Dar nu mă voi abate eu, De la cuvântul Legii Tale.


În acest fel a cuvântat Domnul, atunci când m-a-nștiințat Să nu urmez calea pe care, Al meu popor, acum, o are:


„Vai, mamă care m-ai născut, Căci tu, pe mine, m-ai făcut Un om de ceartă și ocară, De pricini rele pentru țară! Nimic, la nimeni, n-am cerut Și nici nu dau cu împrumut, Dar totuși, blestemat sunt eu, De către toți ai mei, mereu!”


De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”


Tu știi, prea bine, cât de mult Voit-am eu să Te ascult. M-am dovedit ascultător Și am primit să fiu păstor. N-am vrut să vină, peste fire, Zilele de nenorocire. Doamne, Tu știi că – negreșit – Lucrul acest nu l-am dorit. Cuvintele spuse de mine Știute sunt de către Tine.


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


„Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.


Când auzit-a Zedechia, Cuvintele lui Ieremia, A zis: „Mi-e teamă de Iudei, Căci mulți trecut-au la Haldei. Mă tem să nu ajung, vreodat’, În mâna lor ca să fiu dat De oștile Haldeilor, Batjocură să le fiu lor.”


De râs sunt și-s batjocorit Mereu, în fața tuturor. În cântece, al meu popor, M-a pus, râzând pe seama mea.


Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.


Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.


Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.


Dar eu, plin de putere, sânt, Iar Duhul Domnului Cel Sfânt În mine e. A mea ființă, De a dreptății cunoștință, E plină și, de-asemenea, De vlagă, plină, este ea, Să pot să fac de cunoscut, Lui Iacov, tot ce a făcut: Nelegiuirile din el, Păcatele lui Israel.”


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Irod – și straja ce-o avea – Față de El, dispreț vădea. Batjocuri doar, I-au arătat, Iar după ce L-au îmbrăcat În niște haine lucitoare, Râzând, apoi, plini de-ncântare, Au hotărât ca, de îndat, Să Îl trimită, la Pilat.


Cu marii filozofi, vorbea, Cari epicurieni erau, Precum și stoici. Mulți ziceau: „Palavragiul, ce voiește? Despre ce, oare, ne vorbește?” Iar alții, când l-au auzit Cum, pe Iisus, el L-a vestit, Au zis, de siguranță plini: „Vestește dumnezei străini.”


Despre-nvierea morților, Zâmbiră batjocoritor, Iar unii au răspuns pe dată: „Despre aceasta, altădată, Să vii, și-atunci, o să-ncercăm, Cu-atenție, să te-ascultăm.”


Ori, numai eu și cu Barnaba Trebuie să ne facem treaba, Și n-avem dreptul ca să stăm, Căci trebuie ca să lucrăm?


Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa