Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 20:3 - Biblia în versuri 2014

3 A doua zi, Pașhur s-a dus Până la poarta cea de sus, Unde fusese-ntemnițat Prorocul. L-a eliberat, Iar când l-a scos afară, el Îi zise lui Pașhur astfel: „De-acum, Domnul nu îți mai spune Pașhur, ci alt nume îți pune. Magor și Misabib, El are Să te numească, nume care Prin „Spaimă” este tălmăcit, „Din toate părțile”. Pierit Îți va fi numele „Pașhur”. „Norocul mereu, jur împrejur”, Tu nu o să mai fii numit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Totuși, a doua zi, Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i-a zis atunci: „Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Totuși, a doua zi, Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a zis: „Iahve nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Ziua următoare, Pașhúr l-a scos pe Ieremía din butuci, iar Ieremía i-a zis: „Domnul nu te mai cheamă cu numele de Pașhúr, ci Magór-Misabíb.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile).

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și a fost așa: a doua zi Pașhur a scos pe Ieremia din butuci și Ieremia i‐a zis: Domnul nu ți‐a pus numele Pașhur, ci Magor‐Misabib.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 20:3
18 Mawu Ofanana  

Apoi, Domnul vorbi din nou: „Sarai primește-un nume nou: De-acum „Sara” va fi numită. Va fi femeie împlinită,


Nu vei mai fi numit Avram – De-acuma, tu ești Avraam! Căci Avraam se tălmăcește „Tatăl mulțumii” și, firește,


De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


Aud pe mulți și iau aminte La ale lor rele cuvinte; Văd spaima care se lățește Și care împrejur domnește, Când toți vrăjmașii se adună Ca sfat să țină, împreună Și uneltesc apoi pe față, Voind să ieie a mea viață.


La prorociță am intrat; De ea, eu m-am apropiat Și-n urmă ea s-a pomenit Cum că un fiu a zămislit. Domnul – apoi – a cuvântat: „Copilul trebuie chemat Maher-Șalal-Haș-Baz.” (Tradus, Numele care a fost pus, Înseamnă tocmai ce mi-a zis Domnul, atuncea când am scris Pe tablă, toți ca să îl vadă: „Grăbește-te și sari pe pradă”)


În valea Ben-Hinom apoi, Cu toții să vă duceți voi, Până la poarta ce se știe Că este lângă olărie. Acolo, tu ai să vestești Cuvintele ce le primești.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Schimbat va fi numele lui – Adică al Tofetului – Precum și numele pe care Valea din Ben-Hinom îl are; Căci valea Ben-Hinomului Va fi Valea Măcelului!


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


(Atuncea, preotul – cel care, Țefania, drept nume, are – La Ieremia a venit Și înainte-i a citit Epistola ce o primise, Care din Babilon sosise.)


Ce văd? Cu toții sunt speriați: Dau înapoi, înspăimântați. Iată, vitejii cei temuți Se-mprăștie acum, bătuți. Fug disperați, iar înapoi, Nimeni nu mai privește-apoi. O groază mare a venit Și peste tot s-a răspândit.


„Să nu vă duceți pe ogoare Și nici pe drum sau pe cărare! Acolo este sabia Vrăjmașului. Fugiți de ea, Căci numai spaimă răspândește, Jur împrejur, când se rotește!


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Schimbat va fi numele lui – Adică al Tofetului – Precum și numele pe care Valea din Ben-Hinom îl are; Căci valea Ben-Hinomului Va fi valea măcelului, Iar morții fi-vor adunați Și la Tofet vor fi-ngropați. Atunci va fi o lipsă mare De locuri de înmormântare.


Din toate părțile-ai chemat Groaza, să vină-asupra mea, Exact așa precum venea Valul mulțimii călătoare, În zilele de sărbătoare. Cu viață, nimeni n-a scăpat Atuncea când s-a arătat Ziua mâniei Domnului Și s-a vărsat urgia Lui. Pe cei pe care i-am crescut Și-n îngrijire i-am avut, Vrăjmașul mi i-a nimicit Când peste mine-a năvălit!”


„Iată că brațul Meu cel tare Va fi-mpotriva celor care, Minciuni doar, știu să prorocească Și știu ca să împărtășească Numai vedenii născocite, Ce sunt înșelăciuni vădite. Ei nu vor rămânea, mereu, Cu cei cari sunt popor al Meu. Ei n-au să fie scriși, astfel, În cărțile lui Israel Și n-au să intre-n țara lui, Cu oamenii poporului. În acest fel, veți ști că Eu Sunt Domn precum și Dumnezeu.


I-a scos afar’ și i-a-ntrebat: „Ce pot să fac? Ce-am de-mplinit, Ca și eu să fiu mântuit?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa