Ieremia 20:2 - Biblia în versuri 2014

² Lovindu-l pentru tot ce-a spus. Apoi, la poarta cea de sus – La Casa Domnului aflată, Drept „a lui Beniamin” chemată – L-a dus de l-a întemnițat Și în butuci el l-a legat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Pașhur l-a lovit pe profetul Ieremia și l-a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² l-a bătut și l-a pus să stea prins în butucii care erau la Poarta lui Beniamin – numită și Poarta de Sus – în casa lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Și Pașhúr l-a lovit pe profetul Ieremía și l-a pus în butuci la poarta superioară a lui Beniamín, la casa Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Pașhur a lovit pe Ieremia, prorocul, și l‐a pus în butucii care erau la poarta de sus a lui Beniamin în casa Domnului.

Ieremia 20:2 Mawu Ofanana

1 Regi 13:4

Auzind vorba omului, Ieroboam a fost cuprins, De furie. Mâna a-ntins Către altar și a strigat: „Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat – Îndată – brațul, iar apoi, N-a mai putut ca înapoi, Să și-l aducă, rămânând Întins, către altar cătând.

1 Regi 22:27

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”

2 Cronici 16:10

Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.

2 Cronici 18:23

Când Zedechia-a auzise Acest cuvânt, se repezise La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe ce drum a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?” Ăst Zedechia e cel care, Drept tată, pe Chenana-l are.

2 Cronici 24:21

Poporu-atunci a uneltit Și-apoi, cu pietre, l-a lovit, Pe Zaharia. În ăst fel, Ucis a fost prorocu-acel, În curtea Casei Domnului, Din ordinu-mpăratului.

Iov 13:27

De ce-n butuci îmi zăvorești Picioarele și îmi pândești Mișcările, de parcă vrei, Hotar să pui, pașilor mei,

Iov 33:11

Toate mișcările-mi pândește Și în butuci mi-a așezat Picioarele.” Te-am ascultat

Ieremia 1:19

Iată că ei se vor lupta Cu toții, împotriva ta, Însă nu au să izbutească, Nicicând ca să te biruiască, Pentru că sunt cu tine Eu Și-ți dau scăpare, tot mereu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 26:10

Când căpitanii cei pe care Neamul Iudeilor îi are Au auzit ce s-a-ntâmplat, Grabnic, la Templu-au alergat Și s-au îngrămădit apoi, În fața porții celei noi.

Ieremia 26:8

Când Ieremia-a isprăvit Și-a spus tot ce i-a poruncit Domnul să zică, toți s-au dus Și mâinile pe el au pus. Poporul și ai lui preoți Și-asemenea prorocii toți, În felu-acesta au vorbit: „Să mori, trebuie, negreșit!

Ieremia 29:26

„Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.

Ieremia 36:26

În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.

Ieremia 37:13

El a pornit atunci de-ndată, Spre poarta care e chemată Drept „a lui Beniamin”, păzită De-o strajă-anume rânduită. Când l-a zărit acela care Era în strajă cel mai mare, Grabnic în față i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Eu văd, prea bine, că tu vrei Să mergi la oastea de Haldei!” Ireia, se numea cel care Era în strajă cel mai mare. Fecior i-a fost lui Șelemia Și-asemeni și lui Hanania.

Ieremia 37:21

Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.

Zaharia 14:10

Precum e șesul cel pe care Valea Iordanului îl are, Așa va fi țara, pornind Din Gheba, la Rimon sosind, În părțile cele aflate La miazăzi de-acea cetate Care-i Ierusalim chemată. Cetatea fi-va înălțată Și-n liniște învăluită, Din poarta care e numită Drept „a lui Beniamin” pornind, La poarta cea dintâi sosind, Până la poarta unghiului, Până în fața turnului Pe care l-a-nălțat acel Ce se chema Hananeel Și pân’ la teascurile care Cel ce e împărat le are.

Matei 21:35

De gospodar, au fost uciși, Când au cerut vierilor Partea, pentru stăpânul lor.

Fapte 4:3

Atunci, mâna, pe ei, au pus Și-n temniță i-au aruncat, Până în zori, căci s-a-nserat.

Fapte 5:18

Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager

Fapte 5:40

Cuvintele i-au auzit, Întreg Soborul a sfârșit Prin a îl asculta. Apoi, Pe-apostoli i-au chemat ‘napoi; Să-i bată cu nuiele-au pus, Iar după ce-n al lui Iisus Nume, opritu-i-au să-nvețe, Norodul și să dea povețe, I-au slobozit. Ei au plecat,

Fapte 7:52

Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi.

Revelația 17:6

Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,

Revelația 2:10

Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.