Ieremia 2:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Nu s-au întrebat: «Unde este Domnul, Care ne-a scos din țara Egiptului și ne-a condus prin deșert, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ al secetei și al umbrei morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Nu s-au întrebat: ‘Unde este Iahve care ne-a scos de pe teritoriul Egiptului și care ne-a condus prin deșert printr-un pământ uscat și plin de gropi? Acela era un teritoriu al secetei, al umbrei morții. Nimeni nu trecea pe acolo; și nu era locuit de niciun om.’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Nu au spus: «Unde este Domnul care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu, în ținutul deșert și uscat, în ținutul secetei și al umbrei morții, în ținutul prin care nu trece nimeni și unde nu locuiește niciun om?».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scosdin țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustie, printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise?

Ieremia 2:6 Mawu Ofanana

2 Regi 2:14

Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.

Iov 3:5

Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!

Iov 35:10

Dar nu zic: „Al meu Ziditor Unde-i? Unde e Dumnezeu, Cari ne insuflă, tot mereu – Noaptea – cântări de veselie?

Psalmi 23:4

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.

Psalmi 77:5

Eu m-am gândit mult, bunăoară, La zilele de-odinioară.

Exodul 20:2

„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.

Isaia 63:9

Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.

Isaia 64:7

Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Ieremia 2:8

Preoții Mei n-au întrebat: „Unde e Domnul, așezat?” Păstorii Legii n-au știut De Mine. Nu M-au cunoscut Păstorii sufletești ai Mei, Căci necredință-au vădit ei. Prorocii care au venit, Numai prin Baal au prorocit, Iar cei la care-au alergat, Nicicând un sprijin nu le-au dat.”

Ieremia 5:12

„Pe Domnul Îl tăgăduiesc, Pentru că-n acest fel vorbesc: „Nu este El! Iar peste noi, Nenorociri nu vin. Apoi, Nici sabia n-o vom vedea. Nu vom simți nici foametea.

Ieremia 5:2

Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”

Ieremia 51:43

Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.

Osea 12:13

Dar de la Egipteni din țară, Printr-un proroc l-a scos afară Domnul, pe neamul Israel Și prin proroc l-a păzit El.

Osea 13:4

Dar de la Egipteni, mereu, Eu îți sunt Domn și Dumnezeu, De-atunci de când, din a lor țară, De Mine ai fost scos afară. Nu este, în afara Mea, Nimeni să poată ca să dea Vreo mântuire, tuturor, Căci Eu, doar, sunt Mântuitor.

Amos 2:10

Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.

Matei 4:16

Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”

Deuteronom 1:19

„De la Horeb, noi am plecat Și spre pustiu, ne-am îndreptat. A mers astfel, al nost’ popor, La muntele-Amoriților, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când ne-a vorbit. Acel pustiu, noi l-am trecut – Grozav a fost, cum ați văzut – Dar pân’ la urmă-am reușit, La Cades-Barnea, de-am sosit.

Deuteronom 32:10

Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –

Deuteronom 8:2

Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.

Judecători 6:13

El l-a privit atunci, mai bine, Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu, Dacă, cu noi, e Dumnezeu, Să-mi spui atuncea, cum se poate Să ni se-ntâmple-aceste toate? Unde-s minunile făcute În vremile de mult trecute, Minuni de care amintesc Părinții noștri când vorbesc Și ne întreabă, tot mereu: „Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu Din a Egiptului robie?” Acum, ce poate să mai fie? Iată că Domnul ne-a uitat, Ne-a părăsit și ne-a lăsat În mâinile vrăjmașilor, Ale Madianiților!”