Ieremia 2:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁶ De ce atâta grabă ca să-ți schimbi calea? Vei fi făcut de rușine de către Egipt, așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ De ce te grăbești atât de mult ca să îți schimbi drumul? Egiptul te va determina să îți fie rușine – așa cum te-a făcut de rușine și Asiria.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale! Te vei rușina și de Egipt după cum te-ai rușinat de Asíria.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ Pentru ce atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea, cum ți-a venit și din Asiria!

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁶ De ce alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușina și de Egipt cum te‐ai rușinat de Asiria.

Ieremia 2:36 Mawu Ofanana

2 Cronici 28:16

De la-mpăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, Ahaz ceruse ajutor, Să țină piept vrăjmașilor.

Isaia 20:5

Atunci, au să se îngrozească Și are să îi năpădească Rușinea pe aceia care Și-au pus încrederea lor mare, În țara Etiopiei, Fiind drept fală pentru ei Egiptul cel neînfricat.

Ieremia 2:18

Acum, ce cauți să te duci Către Egipt ca să apuci, Să bei din apa Nilului? De ce bei apa râului Ce este în Asiria? De ce vrei tu, să bei din ea?

Ieremia 2:23

„Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!

Ieremia 2:33

Ce bine știi să-ți întocmești Calea, când cauți ce iubești! Chiar și-n nelegiuire, iată, Tu știi să te deprinzi, de-ndată.

Ieremia 22:20

„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!

Ieremia 22:22

Toți cei care păstori îți sânt, Ajunge-vor păscuți de vânt. Cei care te iubesc, să știe Că au să meargă în robie. Ai să roșești căci, negreșit, Rușinea te va fi-nvelit. Pricină pentru-aceste toate, Îți este marea răutate.

Ieremia 31:22

Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”

Ieremia 37:7

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată ce vești aveți de dat Celui ce este împărat În Iuda și-a găsit că-i bine Să vă trimită pân’ la Mine: „Oștirea Faraonului Se-ntoarce-acum, în țara lui. Oștirea Egiptenilor Voia să vă dea ajutor, Dar în Egipt se-ntoarce iară.

Ieremia 46:12

Știută e a ta rușine, De către neamurile care Se află-n lumea asta mare, Căci strigătele tale sânt, Azi, auzite pe pământ. Ai tăi războinici se lovesc Unii de alții, bâjbâiesc Cu poticneli și-n urmă, iată, Se prăbușesc toți, dintr-odată.”

Plângerile 4:17

Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.

Plângerile 5:6

Către Egipt, noi ne-am uitat Iar brațul ni l-am îndreptat, Apoi, către Asiria, Căci am sperat ca să ne dea Belșug de pâine, să mâncăm Și astfel să ne săturăm.

Езекиел 16:28

Spre-Asirieni te-ai îndreptat Și la curvie te-ai dedat, Căci fără saț te-ai dovedit. Dar nici așa, de-al tău curvit, Tu – încă – nu te-ai săturat.

Езекиел 29:7

Te-ai rupt atunci când au întins Mâna, de tine, de s-au prins. Sprijin au vrut, dar i-ai împuns Și al lor umăr l-ai străpuns Atuncea când s-au rezemat De tine. Tu te-ai sfărâmat Și șoldurile le-ai scrântit.”

Osea 10:6

El însuși fi-va dăruit, Aceluia cari, așezat, Este-n Asiria-mpărat Și care, drept Iareb, se cheamă. Pe Efraim, de bună seamă, Rușinea are să-l cuprindă. Rușinea are să se-ntindă Și peste-ntregul Israel, Căruia îi va fi, astfel, Rușine de tot ce-a făcut Și de ce planuri a avut.

Osea 12:1

„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.

Osea 14:3

Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”

Osea 5:13

Când Efraim își va vedea Balii și de asemenea, Când va vedea Iuda, ce mare Îi este rana ce o are, Fugi-va Efraim de-ndat’, Le cel ce este împărat Peste Asiria – la cel Numit Iareb – chiar dacă el N-are să-l însănătoșească, Nici răni nu o să-i lecuiască.

Osea 7:11

Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.