Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 2:34 - Biblia în versuri 2014

34 Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 Chiar și pe marginile hainelor tale se găsește sângele săracilor nevinovați, pe care nu i-ai prins dând vreo spargere. Dar, în pofida acestor lucruri,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Pe marginile hainelor tale este sângele oamenilor nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând vreun jaf. Dar în ciuda acestor lucruri

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Da, în poalele tale au găsit sângele persoanelor sărace și nevinovate, găsindu-i și pe cei care nu au spart [ușile lor]. În ciuda a toate acestea,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilor nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 2:34
22 Mawu Ofanana  

Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.


Și pentru sângele vărsat – Ce s-a vădit nevinovat – Cu care, precum e știut, Ierusalimul l-a umplut.


„Cel care va fura o oaie – Sau un bou fură – și îl taie Ori îl va vinde – negreșit, Ca hoțul fi-va pedepsit. Pentru un bou, va da-napoi, Proprietarului, cinci boi; Pentru oaie, va avea, Patru–napoi, ca să îi dea.


Dacă cumva, s-o fi-ntâmplând Că hoțul este prins spărgând, Iar omul care l-a găsit Pe hoț, de moarte l-a lovit, Nu se va face vinovat De-acel omor, ci e iertat.


Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?


Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.


Picioarele lor se zoresc Spre răutăți și se grăbesc Să verse sânge ne-ntinat, Iar gândul lor s-a arătat A fi, mereu, nelegiuit. Pe al lor drum, s-au însoțit Prăpădul și cu nimicirea.


Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.


Ce bine știi să-ți întocmești Calea, când cauți ce iubești! Chiar și-n nelegiuire, iată, Tu știi să te deprinzi, de-ndată.


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Locuri înalte, apoi – iată – În valea Ben-Hinom chemată Și la Tofet, ei au zidit, Unde – în urmă – au jertfit Pe-ale lor fiice și pe fii, Căci arși au fost ai lor copii. Lucrul acesta l-au făcut, Chiar dacă Eu nu l-am cerut. Astfel de lucruri, negreșit, Nicicând Eu nu am poruncit. Așa ceva nu se putea Să fi trecut prin mintea Mea.”


De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


Cu acel sânge s-au mânjit. În urmă, ei au rătăcit Pe ulițe și nimenea Să se atingă, nu putea, De straiul lor cel îmbibat Cu sângele ce l-au vărsat.


Da, dacă daruri de mâncare Știți să aduceți fiecare, Dacă ai voști’ copii, apoi, Prin flăcări o să-i treceți voi, Înseamnă că spurcați sunteți, Prin idolii ce îi aveți. Și-acum veniți și vreți apoi, Să Mă las întrebat, de voi!


Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.


Oamenii cari se dovedesc Neprihăniți, le osândesc, Cum osândite-s cele care Știute-s că sunt preacurvare, Ori cele care au vărsat Sânge. Osândă li s-a dat, Căci mâinile le sunt mânjite De sânge și au fost găsite, De preacurvie, vinovate, Iar astfel nu vor fi cruțate.”


Căci sângele ce l-a vărsat, În al ei mijloc e aflat. Pe stânca goală l-a pus ea – Nu pe pământ – căci nu voia Să fie-apoi acoperit Și cu țărână învelit.


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa