Ieremia 2:32 - Biblia în versuri 2014

³² Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³² Își uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă eșarfele? Poporul Meu însă M-a uitat de zile fără număr.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Își uită o domnișoară bijuteriile? Își ignoră o mireasă podoabele de nuntă? Dar poporul Meu M-a uitat de multe zile. Ele sunt fără număr!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Își uită fecioara podoabele ei sau mireasa, cingătoarele ei? Totuși, poporul meu a uitat de mine deja de zile fără număr.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitat de zile fără număr.

Ieremia 2:32 Mawu Ofanana

Geneza 24:22

Cămilele s-au adăpat, Iar robul, iute, a luat Un cerc de aur, pregătit – Jumate siclu prețuit – Două brățări a mai luat, De aur – care-au valorat Cât zece sicli, cântărit –

Geneza 24:30

Văzând brățările primite, Auzind cele povestite De sora lui, el, gânditor, I-a spus acelui călător:

Geneza 24:53

Apoi a scos ce a adus Și-n a Rebecăi față-a pus Podoabe multe și bogate – Din aur și argint lucrate – Îmbrăcăminte – toate noi – Și n-a uitat ca mai apoi, Și lui Laban – și-asemenea Și mamei lui – daruri să dea.

2 Samuel 1:24

Voi, fiicele din Israel, Plângeți acuma, după el! Plângeți pe-al vostru împărat – Pe Saul – care v-a-mbrăcat În stacojiu, necontenit, Și care a împodobit, Cu aur, straiul de pe voi!

Psalmi 106:21

Lucrul acesta dovedește Că au uitat de Dumnezeu – Mântuitorul lor, mereu – Cel cari minuni a săvârșit Când în Egipt au locuit

Psalmi 9:17

Spre locuința morților Merge poporul răilor, Și neamuri care au uitat De Dumnezeu, neîncetat.

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Isaia 57:11

De cine, oare, te sfiai? De cine, oare, te temeai, Când M-ai uitat și negreșit, Necredincioasă te-ai vădit? De Mine n-ai vrut a te teme, Căci Eu tăceam de multă vreme.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Ieremia 13:10

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!

Ieremia 13:25

Iată-ți dar soarta-n viitor, Partea pe care ți-o măsor, Pentru că tu ai arătat Cum că pe Mine M-ai uitat, Iar toți ai tăi știu să își pună Speranțele, doar în minciună.

Ieremia 18:15

Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

Ieremia 2:11

Vreun neam, vreodată, s-a văzut Ca idolii ce i-a avut Să-i fi schimbat, măcar că ei N-au fost și nu sunt dumnezei? Poporul Meu, doar, și-a schimbat Slava și-n locu-i a luat Ceva ce-i nefolositor, Căci nu îi e de ajutor!

Ieremia 2:33

Ce bine știi să-ți întocmești Calea, când cauți ce iubești! Chiar și-n nelegiuire, iată, Tu știi să te deprinzi, de-ndată.

Ieremia 23:27

Dar cred ei că, prin visul lor, Vor face ca al Meu popor Să-Mi uite Numele, vreodat’, Așa precum Mi l-au uitat Părinții lui, când au trăit, Căci Baalilor ei le-au slujit?

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Osea 8:14

Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.

Judecători 8:34

Israeliții au uitat De Domnul care i-a scăpat Din mâinile vrăjmașilor Ce se aflau în jurul lor.