Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 2:28 - Biblia în versuri 2014

28 Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i-ați făcut? Să se ridice ei deci, și să te salveze în vremea nenorocirii tale! Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-ați făcut? Să vină ei și să vă scape din dezastru, dacă pot! Iuda, numărul zeilor pe cere îi ai este egal cu cel al orașelor tale!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se ridice ei și să te salveze în timpul nenorocirii tale! Căci numeroși ca și cetățile tale sunt zeii tăi, Iúda!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiască la vremea necazului tău: căci ca numărul cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 2:28
16 Mawu Ofanana  

Dar Elisei, în acest fel, I-a zis celui din Israel: „Ce am a face eu, cu tine? De ce vii tu, acum, la mine? Mergi la prorocii cei pe care, Ahab, al tău părinte-i are, Sau la prorocii ce-i avea Chiar mama ta, pe când trăia!” Atunci, Ioram a cuvântat: „Eu cred că Domnul i-a chemat Pe împărați, căci voia Lui Este de-ai da Moabului!”


„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.


S-au prăbușit și au căzut. Povara lor, nu au putut Ca să și-o scape, și-n robie, Ei înșiși au ajuns să fie.


Idolul astfel făurit, Pe umăr, e apoi purtat Și pe-al său loc e așezat. Rămâne-va în locu-acel, Căci nu se poate mișca el. Oamenii vin în fața lui, Se-nchină-apoi idolului, Strigă la el și, rugător, Îi cer să le dea ajutor. El nu răspunde, iar apoi Nici nu îi scapă din nevoi.


Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”


Căci judecățile rostite, De Mine, fi-vor împlinite, Pentru că ei M-au părăsit Și răutăți au săvârșit: Tămâie dăruit-au ei, În fața altor dumnezei Și-n urmă toți s-au închinat La idolii ce i-au lucrat


Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are Și oamenii pe care-i știm Că azi sunt în Ierusalim Au să se ducă la acei Pe care îi cred dumnezei – La cei pe care îi cinsteau Și pentru cari tămâie-ardeau – Însă aceia n-au să poată, Din strâmtorare să îi scoată.


Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”


Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.


Unde-s prorocii ce-i aveați, Pe care voi îi ascultați? Unde sunt cei ce proroceau Și care ne-ncetat ziceau: „Acela ce este pe tron, Drept împărat în Babilon, Nu va intra în țara noastră! Nu vine împotriva voastră!”?


„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.


La ce poate fi folosit Un chip, de lucrător cioplit? Dar ce folos a căpătat Omul, de la un chip turnat – Cari se vădește o minciună – Încât ajunge să își pună Nădejdea-n el, deși e mut, Fiind de mâini de om făcut?


Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.


„Unde sunt dumnezeii lor,” – Are să-ntrebe Dumnezeu – „Stânca pe care ei, mereu, Ca adăpost, o foloseau,


Voi v-ați dorit alți dumnezei. Precum v-am spus, mergeți la ei, Ca din a voastră strâmtorare, Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa