Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 2:26 - Biblia în versuri 2014

26 Așa precum sunt de uimiți Hoții, când sunt descoperiți, Mirați vor rămânea, la fel, Și cei ce sunt din Israel, Cu împărați, cu toți cei cari Se află-n neamul lor mai mari, Cu căpetenii, cu preoți, Precum și cu prorocii toți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Cum este făcut de rușine un hoț când este prins, tot așa este făcută de rușine Casa lui Israel: ei, regii și conducătorii lor, preoții și profeții lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Cum este rușinat un hoț când este prins (furând), la fel de rușinați sunt și urmașii lui Israel – atât poporul, regii și conducătorii lui, cât și preoții și profeții lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Așa cum se rușinează hoțul când este aflat, așa se va rușina casa lui Israél: ei, regii lor, căpeteniile lor, preoții lor și profeții lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor,

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 2:26
18 Mawu Ofanana  

De când părinții ne-au trăit Și până azi, ne-am dovedit – Fără-ncetare – vinovați. Tocmai de-aceea, am fost dați În mâinile străinilor, Drept pradă săbiilor lor. De-aceea, robi am fost luați Și de rușine-am fost lăsați. De-aceea, fost-am jefuiți Și printre neamuri risipiți.


Cei cari, cu idoli, se fălesc Și la icoane doar slujesc Sunt rușinați căci toți acei Care se cheamă dumnezei Se-nchină-n fața Domnului.


Rușine-o să vă fie-apoi, De terebinți-n care voi – Cândva – plăcerea v-ați găsit. De-asemenea veți fi roșit Din pricina grădinilor, Drept cuib al desfătărilor.


Cei care lor au să se-nchine, Au să rămână de rușine, Căci meșterii ce i-au făcut, Sunt oameni, precum e știut. Să vină toți și să cuteze, Aici, să se înfățișeze, Și toți vor tremura-ngroziți Și de rușine-acoperiți.


Cei ce fac idoli, pot a spune Precum că sunt deșertăciune, Iar ale lor lucrări, vă zic Că nu folosesc la nimic. Însă, chiar lucrurile-acele Mărturisit-au despre ele Și-arată că-s nepricepute. Fără vedere sunt făcute Și toate sunt – vede oricine – Spre a le face de rușine.


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


Toți cei care păstori îți sânt, Ajunge-vor păscuți de vânt. Cei care te iubesc, să știe Că au să meargă în robie. Ai să roșești căci, negreșit, Rușinea te va fi-nvelit. Pricină pentru-aceste toate, Îți este marea răutate.


Așa voi face, negreșit, Pentru tot răul săvârșit De ai lui Israel copii, Dar și de ai lui Iuda fii, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți, Cu cei ce-n Iuda locuiesc Sau în Ierusalim trăiesc. Aceștia toți, neîncetat, Pe Mine, doar M-au mâniat.


Domnul a zis: „Cel ce-i aflat, Peste popor, drept împărat, Precum și toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Au să își piardă inima. Apoi, preoții vor urma Ca să rămână-ncremeniți Iar toți prorocii, uluiții.”


Nu a ajuns de râsul tău, Și Israel cu neamul său? A furat, oare, înadins Și printre hoți el a fost prins, Încât tu ai ajuns să dai Din cap, mereu, atunci când ai Prilejul, căci ai auzit Că despre el s-a povestit?


Ca astfel, tu să îți simțești Ocara și să te roșești, Pentru tot ce ai săvârșit Și-n urmă, să le fi slujit Drept pricină de mângâiere, Venită în a lor durere.


Preoții calcă Legea Mea, Căci ei nu țin seama de ea. De-asemenea, nu iau aminte La ale Mele locuri sfinte, Ci ne-ncetat le pângăresc, Pentru că nu deosebesc Nimic din ceea ce e sfânt, De celelalte ce nu sânt. Conduși fiind de a lor fire, Nu știu a face osebire Între ceea ce e curat Și ceea ce e necurat. Nu se mai uită la acele Sabate ce sunt ale Mele, Și astfel, Eu M-am pomenit, În al lor mijloc, pângărit


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Și ce-ați făcut? Vă amintiți? Ce roade ați adus? Ei bine, Roade de cari vă e rușine, Pentru că știe fiecare Că toate lucrurile care, La început, le-ați săvârșit, Au plată, moartea, la sfârșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa