Ieremia 2:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Oprește-te până când nu ajungi desculță și cu gâtul uscat! Dar tu zici: «În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Oprește-te până când nu ajungi desculț și cu gâtul uscat! Dar tu zici: ‘Degeaba! Eu iubesc (dumne)zeii străini și vreau să merg după ei!’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Evită să-ți dezgolești piciorul și gâtul, [ca nu cumva] să se usuce! Dar tu spui: «Degeaba! Nu, eu îi iubesc pe străini și vreau să merg după ei».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. Dar tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit pe străini și voi merge după ei.

Ieremia 2:25 Mawu Ofanana

2 Cronici 28:22

Pe când era mai strâmtorit Ahaz, iar, a păcătuit Față de Domnul, căci s-a dus

2 Cronici 28:23

Și-n urmă jertfe a adus La dumnezeii cei pe care Țara Damascului îi are. El s-a gândit: „Ăști dumnezei, I-ajută pe vrăjmașii mei. De-aceea, eu am să mă duc Și jertfe, lor, am să le-aduc, Să mă ajute și pe mine Și astfel să îmi meargă bine.” Dar acești idoli l-au făcut Pe împărat de-a fi căzut Și, în păcate, după el, A tras întregul Israel.

Isaia 2:6

Căci Dumnezeu Și-a părăsit Poporul, care s-a vădit A fi drept casa cea pe care, Iacov urmașe-n lume-o are, Pentru că el s-a alipit De idolii din Răsărit. Dedat e, la vrăjitorie, La fel ca acea seminție Cari e a Filistenilor. Apoi, cu ai străinilor Feciori, poporul s-a unit.

Isaia 57:10

Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.

Ieremia 13:21

Ce ai să zici, când se vor ține A fi mai mari, puși, peste tine, Străini pe cari obișnuiai Ca drept prieteni să îi ai? N-au să te ia dureri pe care Doar ceasul nașterii le are?

Ieremia 13:22

Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.

Ieremia 14:10

Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”

Ieremia 18:12

„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?

Ieremia 22:20

„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!

Ieremia 22:21

„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.

Ieremia 3:13

Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Ieremia 44:17

Doar ce am spus, să împlinim! De-aceea o să-i dăruim Tămâie și o s-o cinstim Pe-mpărăteasa cea pe care Înaltul cerului o are. Jertfe de băutură, noi O să-i aducem mai apoi, Așa precum i-au dăruit Ai noști’ părinți, când au trăit, Cu cei ce fost-au așezați Peste popor ca împărați, Precum și cu aceia cari În Iuda s-au vădit mai mari. Vom face precum e știut Că peste tot s-a mai făcut, În Iuda și-n Ierusalim. Vom face așa precum știm, Pentru că astfel când făceam, Parte de pâine noi aveam. Eram cu toții fericiți, Căci de necaz n-am fost loviți!

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 4:4

Sugarului i s-a lipit Limba, de cerul gurii – iată – Că e, de sete-acum, uscată. Pruncii cer pâine; nimenea, Însă, nu poate să le-o dea.

Езекиел 20:32

Iată că nu o să primiți Ceea ce vă închipuiți. Când ziceți: „Vrem să fim și noi, Ca toate neamurile-apoi, Ca și familiile-aflate În țările învecinate Și lemnului să îi slujim Și pietrei, credincioși să-i fim!”

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Osea 2:5

A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”

Maleahi 3:14

Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?

Luca 15:22

Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare!

Luca 16:24

Atuncea, cel bogat strigă, Către Avram, și îl rugă: „Părinte-Avrame, te îndură – Că mi-e uscată limba-n gură, De când mă chinui, în văpaie – Pune-l pe Lazăr, să-și înmoaie, Degetu-n apă – să grăbească – Să vină să mă răcorească!”

Romani 8:24

Căci în nădejdea asta, noi Ajuns-am mântuiți, apoi. Însă, nădejdea ce se vede, Nu-i mai nădejdea-n cari se crede; Pentru că-n ceea ce zărești, Mai poți ca să nădăjduiești?

Deuteronom 28:48

Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.

Deuteronom 32:16

A reușit – pe-această cale – Să-L întărâte-apoi, mereu, Pe al său Domn și Dumnezeu. Prin dumnezei străini de el – La gelozie – pe Acel Care e Domn adevărat, Acest popor L-a ațâțat. Prin urâciunea săvârșită, Mânia Lui a fost stârnită,