Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 2:23 - Biblia în versuri 2014

23 „Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 „Cum poți spune: «Nu m-am pângărit și nu am alergat după baali!»? Uită-te cum te-ai comportat în vale și recunoaște ce-ai făcut. Ești ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Cum poți spune: ‘Nu m-am profanat și nu am alergat după baali!’? Privește la urma pașilor din vale; și observă ce ai făcut! Ești ca o dromaderă care se deplasează rapid și ale cărei trasee sunt foarte încurcate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Cum de spui: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după Baáli». Privește calea ta în vale, recunoaște ce ai făcut, dromaderă sprintenă, rătăcitoare pe căile ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 „Cum poți să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Cum zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în vale, recunoaște ce ai făcut, dromaderă iute, încrucișându‐și toate căile;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 2:23
24 Mawu Ofanana  

Printre Iudei, această știre Adus-a numai fericire.


Singur, cel rău se măgulește, Căci astfel își desăvârșește Fărădelegea făptuită, Iar ura lui e potolită.


Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


La fel e-a curvelor cărare. Ele mănâncă și-apoi, zic: „Noi – rău – nu am făcut, nimic!”


Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”


„Când te vei duce ca să spui Aceste vești poporului, Toți te vor întreba, mirați: „De ce suntem amenințați Cu astfel de nenorocire, Care se-abate peste fire? Ce am făcut? Cu ce-am greșit? Sau ce păcate-am săvârșit În contra Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu?”


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Locuri înalte, apoi – iată – În valea Ben-Hinom chemată Și la Tofet, ei au zidit, Unde – în urmă – au jertfit Pe-ale lor fiice și pe fii, Căci arși au fost ai lor copii. Lucrul acesta l-au făcut, Chiar dacă Eu nu l-am cerut. Astfel de lucruri, negreșit, Nicicând Eu nu am poruncit. Așa ceva nu se putea Să fi trecut prin mintea Mea.”


Pentru că mers-a fiecare După a inimi-aplecare, Căci după Bali, ei s-au ținut, Așa precum la început Făcut-au și părinții lor.”


Întâi, când Domnul i-a vorbit Lui Osea, El i-a poruncit: „Du-te și cată-ți o soție, Cari curvă trebuie să fie. Copii, de-asemenea să-ți iei, Cari din curvie vor fi ei. Căci astă țară, negreșit, Mare curvie-a săvârșit, Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”


„Așa e, însă, Te-ntreb eu: Cine-i acel aproape-al meu?”


Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa