Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 19:5 - Biblia în versuri 2014

5 Multe-nălțimi ei au zidit, Pe care-n urmă au jertfit Pe fiii și fiicele lor. I-au dat în cinstea Baalilor, Drept jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Ăst lucru nu l-am poruncit Nicicând, și nu l-am rânduit, Căci nici prin gând nu Mi-a trecut, Așa ceva, să fi cerut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Au construit înălțimi lui Baal, ca să-și ardă copiii în foc ca arderi-de-tot pentru Baal, lucru pe care nu l-am poruncit, nici nu l-am menționat și care nici nu Mi-a trecut prin minte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Au construit înălțimi lui Baal, ca să își pună copiii în foc pentru Baal ca arderi integrale – lucru despre care nici nu dădusem porunci, pe care nici nu îl menționasem și nici măcar nu Mi-l imaginasem!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Au construit înălțimi pentru Báal, ca să-i ardă pe fiii lor în foc ca ardere de tot pentru Báal, ceea ce eu nu am poruncit, nu am spus și nici nu s-a urcat la inima mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Au zidit și înălțimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem și nici nu-Mi trecuse prin minte.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și au zidit înălțimi lui Baal ca să ardă pe copiii lor în foc, ca arderi de tot lui Baal, ceea ce n‐am poruncit, nici n‐am vorbit și nici în inimă nu mi s‐a suit.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 19:5
14 Mawu Ofanana  

Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.


Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


Până în valea cea pe care Al lui Hinom popor o are, Ahaz, cu slugile, s-a dus Unde tămâie a adus Și-a ars-o-n cinstea zeilor Cari sunt străini de-al său popor. El s-a purtat atât de rău, Încât chiar și pe fiul său, Prin foc, în urmă, l-a trecut Așa precum au mai făcut Popoarele ce-au fost aflate, În țară, și-apoi alungate, De către Dumnezeu, când El Țara a dat, lui Israel.


În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”


Așa vorbește Dumnezeu: Iată ce îți voi face Eu: Pentru că tu ți-ai risipit Banii și ti-ai descoperit – Căci goliciunea, ne-ncetat, La idoli tu ți-ai arătat Și la ibovnici, negreșit – Din pricină că ai jertfit, Apoi, sângele pruncilor, Dându-l în dar idolilor,


De-asemenea, Eu i-am spurcat Prin darurile ce le-au dat – Prin toate darurile care Menite-au fost pentru mâncare – Atuncea când se adunau Și când prin flăcări își treceau Pe ai lor fii cari sunt știuți Că le sunt cei dintâi născuți. Am vrut să-i pedepsesc, să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.


Ți-ai măcinat a ta gândire, Cu gânduri ce sunt cu privire La vremurile viitoare, Cari după ăst timp vor apare. Cel care tainele le știe, A vrut să îți arete ție, Ce o să fie-n viitor.


Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


În zori de zi, Balac s-a dus Și pe Balaam, el l-a adus, La Bamot-Bal, în locu-n care Putea privi în depărtare Spre a putea vedea astfel, Întreg poporul Israel.


Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa