6 „Nu pot să fac și Eu, apoi, Tot ceea ce doresc, cu voi, Așa ca și olaru-acel, Tu, casă a lui Israel? Iată – asemeni lutului, În mâinile olarului – În mâna Mea, sunteți și voi.
6 „Oare Eu nu pot să fac cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel?“, zice Domnul. „Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel.
6 „Iahve spune: «Urmași ai lui Israel, oare nu pot Eu să fac cu voi ca acest olar? Descendenți ai lui Israel, să știți că voi sunteți în mâna Mea exact ca argila în mâna olarului.
6 Oare nu pot eu să fac cu voi, casă a lui Israél, așa cum face acest olar? Iată, ca lutul în mâna olarului sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israél?
6 „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel?”, zice Domnul. „Iată, cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel!
6 Casă a lui Israel! Oare nu pot eu să fac cu voi ca acest olar? zice Domnul. Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel.
„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,
Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.
Vasul pe cari îl întocmise N-a izbutit, precum dorise – Cum se întâmplă, câteodată, Cu lutul ce-i lucrat la roată, De către meșterul olar. N-a mai pierdut timpu-n zadar, Ci el, de-ndată, a făcut Un alt vas, precum i-a plăcut
Tu, împărate, l-ai zărit Pe un străjer care-a venit De sus, din ceruri, și-a strigat: „Tăiați copacul, de îndat’! Jos, la pământ, să îl trântiți – Degrabă – și să-l nimiciți! Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui, Ca să rămână-așa cum sânt! Lăsați-le dar, în pământ! Lanțuri de fier și de aramă, Puneți pe trunchi – de bună seamă – Și-n iarba câmpului, legat, De rouă să fie udat! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci șapte vremi, în acest fel, Au să se scurgă peste el.”