4 Vasul pe cari îl întocmise N-a izbutit, precum dorise – Cum se întâmplă, câteodată, Cu lutul ce-i lucrat la roată, De către meșterul olar. N-a mai pierdut timpu-n zadar, Ci el, de-ndată, a făcut Un alt vas, precum i-a plăcut
„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,
M-am dus la casa cea pe care Olaru-n stăpânire-o are, După cum Domnul mi-a cerut. Când am intrat, eu l-am văzut Că peste roată-i aplecat, Fiind – în lucru – cufundat.
„Nu pot să fac și Eu, apoi, Tot ceea ce doresc, cu voi, Așa ca și olaru-acel, Tu, casă a lui Israel? Iată – asemeni lutului, În mâinile olarului – În mâna Mea, sunteți și voi.