Ieremia 18:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Ca vânturile ce pornesc Din răsărit, îl risipesc Când vor veni dușmanii lui. În zilele necazului, Îi întorc spatele și-astfel, Nu Îmi va mai păsa de el!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Ca vântul din est, așa îi voi împrăștia dinaintea dușmanului. În ziua necazului lor le voi arăta spatele, nu fața“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Îi voi dispersa înaintea dușmanului (și vor fi bătuți) ca (de) vântul care vine din Vest. În ziua necazului lor, le voi arăta spatele Meu și nu fața.»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Ca vântul de la răsărit îi voi împrăștia în fața dușmanului; le voi arăta spatele, și nu fața în ziua dezastrului”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmașului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și‐i voi împrăștia dinaintea vrăjmașului ca și cu un vânt de răsărit; le voi arăta spatele și nu fața în ziua nenorocirii lor.

Ieremia 18:17 Mawu Ofanana

Iov 27:21

De vântul răsăritului E smuls din locuința lui.

Psalmi 48:7

Fugit-au toți, înspăimântați, De parcă sunt, de vânt, luați, De vântul care s-a pornit Să bată dinspre răsărit, Sfărâmând corăbiile care, Din Tarsis, au plecat pe mare.

Proverbe 24:16

Nu știi? Oare n-ai auzit? Neprihănitul se ridică De șapte ori, chiar dacă pică! Însă cei răi se prăbușesc: Nenorocirile-i zdrobesc!

Ieremia 13:24

Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Acuma, să îi risipesc. Astfel, ca pleava au să fie, Dusă de vântul din pustie.

Ieremia 2:27

Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”

Ieremia 32:33

Mi-au întors spatele, văd bine, Și nu s-au mai uitat la Mine. I-am învățat, i-am învățat – Într-una – dar n-au ascultat.

Ieremia 46:21

Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!

Езекиел 27:26

De brațele vâslașilor Care la tine s-au aflat, Pe ape mari erai purtat, Dar iată că a izbucnit Un mare vânt, din răsărit. Vei fi lovit, nimicitor, Chiar în inima mărilor!

Езекиел 7:22

Îmi întorc fața de la ei Și-i las pe oamenii acei. Îmi las Locașul Meu cel sfânt Care-i aflat pe-al lor pământ, Ca să ajungă pângărit De prădători și jefuit. În el, ei au să năvălească Și au ca să Mi-l pângărească.

Osea 13:15

Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Deuteronom 28:25

Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Deuteronom 31:17

Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”

Deuteronom 32:35

Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”