Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 18:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Ei însă zic: „În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar ei zic: «Este o decizie inutilă! Noi ne vom urma în continuare gândurile; și fiecare va lucra așa cum îi dictează ambițiile inimii lui rele.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi vrem să umblăm după gândurile noastre și fiecare să facă după încăpățânarea inimii lui rele”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Dar ei zic: În zadar; căci vom umbla după planurile noastre și fiecare va face după învârtoșarea inimii sale celei rele.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 18:12
18 Mawu Ofanana  

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Pe când vorbea bătrânilor, Solul s-a și apropiat, Iar împăratu-a cuvântat: „Răul acesta – cum văd eu – Ne vine de la Dumnezeu. Deci de la Domnul, pot, cumva, Să mai nădăjduiesc ceva?”


Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.


Mâinile Mele, răbdător, Mi le-am întins spre un popor Cari răzvrătit s-a arătat Și pe căi rele a umblat, Purtat de gândurile lui, Fără de frica Domnului!


„Ei, însă, nu M-au ascultat, Ci fiecare a urmat Numai îndemnurile-acele Născute-n inimile rele. De-aceea, Eu am împlinit Cuvântul ce a fost rostit Prin legământ, asupra lor, Căci n-a voit acest popor Să împlinească ce-am vorbit, Păzind ceea ce-am poruncit.”


După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.


Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”


Celor ce Mă nesocotesc, În acest fel ei le vorbesc: „Nu trebuie griji a vă face, Căci vă veți bucura de pace”, Iar tuturor acelor care, După a inimi-aplecare Știu să trăiască, ei le zic: „Nu se va întâmpla nimic! De-aceea-ncredințați să fiți Că nici un rău n-o să pățiți!”


În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,


Doar ce am spus, să împlinim! De-aceea o să-i dăruim Tămâie și o s-o cinstim Pe-mpărăteasa cea pe care Înaltul cerului o are. Jertfe de băutură, noi O să-i aducem mai apoi, Așa precum i-au dăruit Ai noști’ părinți, când au trăit, Cu cei ce fost-au așezați Peste popor ca împărați, Precum și cu aceia cari În Iuda s-au vădit mai mari. Vom face precum e știut Că peste tot s-a mai făcut, În Iuda și-n Ierusalim. Vom face așa precum știm, Pentru că astfel când făceam, Parte de pâine noi aveam. Eram cu toții fericiți, Căci de necaz n-am fost loviți!


„Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”


Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?


Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit;


Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa