Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 18:10 - Biblia în versuri 2014

10 Dar dacă neamul despre care Eu am vorbit, o rea purtare Va dovedi în fața Mea, Atuncea, rău Îmi va părea, Căci gânduri bune am avut Și să-i fac bine aș fi vrut.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 însă poporul acela face ceea ce este rău înaintea ochilor Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Dar dacă acel popor face ce este rău înaintea ochilor Mei și nu ascultă vocea Mea, voi regreta binele pe care intenționam să i-l fac.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 dacă face ceea ce este rău în ochii mei, neascultând de cuvântul meu, atunci voi regreta binele pe care am zis că i-l voi face.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea și n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău și de binele pe care aveam de gând să i-l fac.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 dacă va face rău înaintea mea și nu va asculta de glasul meu, atunci mă voi căi de binele pe care am zis că‐l voi face.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 18:10
14 Mawu Ofanana  

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


De-aceea, fiu al omului, Spune așa poporului: „Neprihănirea cea pe care Omul neprihănit o are, Nu poate să îl mântuiască, De are să păcătuiască. De-asemenea, nici omul rău Nu cade sub păcatul său, În ziua-n care, înapoi, Din calea rea, se-ntoarce-apoi. Nici omul cel neprihănit Nu va putea fi mântuit, Căci nu-i lăsat ca să trăiască, Dacă o să păcătuiască, În ziua-n care, se-nțelege, Făcut-a o fărădelege.


Dacă cel ce-i neprihănit Își va lăsa neprihănirea, Înfăptuind nelegiuirea, Pentru că a păcătuit, Are să moară, negreșit.


În prima zi a lunii care A șaptea e la numărare, La fel veți face – negreșit – Pentru cei care au greșit Păcătuind din neștiință, Sau poate din nechibzuință. Făcând în felu-acesta, voi Veți curăți casa apoi.


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


Deci toți aceia – îți spun Eu, Că n-au să vadă țara lor, Pe care Eu, părinților, Jurat-am că le-o dăruiesc. Toți cei ce Mă nesocotesc, Nu vor putea să intre-n ea, Nicicând, și nu o vor vedea.


Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.


Când auzit-a Samuel, Vorbirea lui, a zis, astfel: „Un singur lucru pot să-ți spun: Tu ai lucrat ca un nebun, Pentru că iată, n-ai păzit Poruncile ce le-ai primit, Chiar de la Domnul Dumnezeu. El ar fi întărit, mereu, Domnia ta, în Israel.


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Din clipa ‘ceea, Samuel Nu l-a mai căutat, defel, Pe Saul, nici nu l-a zărit Până atunci când a murit. Însă l-a plâns, neîncetat, Din clipa-n care l-a chemat Domnul la El și i-a vorbit, Zicând apoi că S-a căit Căci în Israel – împărat – Pe Saul, El l-a așezat.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa