Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 17:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 „Inima este mai înșelătoare decât orice altceva; și această stare a ei nu cunoaște posibilitatea vindecării. Cine poate să îi știe adevăratele intenții și motivații?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Mai înșelătoare decât toate este inima și de nevindecat: cine poate s-o cunoască?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 17:9
23 Mawu Ofanana  

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Iată ce-a scris David, în ea: „În prima luptă ce-o purtați, Pe Urie să-l așezați În locul care o să fie, Cel mai greu loc, din bătălie, Și să vă trageți înapoi, Ca astfel el să moară-apoi.”


Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.


Însă asupra lor, mereu, Săgeți aruncă Dumnezeu. Iată-i! Deodată, sunt loviți Și la pământ sunt prăbușiți.


Acela care-a arătat Încredere-n inima lui, E-asemenea nebunului; De-acel cari în înțelepciune Umblă mereu, se poate spune Că o să fie mântuit.


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”


După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.”


Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.


Cu păcătoșii?” Când Iisus, Acestea le-a aflat, a spus: „De doctor, are trebuință, Doar cel aflat în suferință, Și nu cel sănătos. Aflați: La pocăință sunt chemați Cei păcătoși și oropsiți, Nu cei ce sunt neprihăniți!”


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


Pentru că ea, prilej a dat, Păcatului, ce, imediat, Venit-a și m-a amăgit Și – prin poruncă – m-a lovit, Cu moartea. Iată, am văzut –


Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –


De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa