Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 17:8 - Biblia în versuri 2014

8 Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. El nu se teme de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 El este ca un pom plantat lângă ape, care își dezvoltă rădăcinile direcționându-le spre râu. Lui nu îi este frică de căldură; și frunzișul lui este mereu verde. În anul secetei, nu se îngrijorează și nu încetează să producă fructe.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-și întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arșița, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează și nu încetează să facă fructe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Căci va fi ca un copac sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 17:8
12 Mawu Ofanana  

Iar rădăcinile-mi vor da De apă și îmi va uda Roua, coroana înfrunzită,


Când soarele îi dăruiește A sa lumină, înverzește Și ramurile și le-ntinde Ca astfel să poată cuprinde, Cu umbra-i, toată-a sa grădină.


El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Cine se-ncrede-n bogăție, Are să cadă; dar se știe Căci cel ce e neprihănit, Ca frunza fi-va înverzit.


De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


Te voi scăpa și vei vedea Că nu te-ajunge sabia, Iar viața îți va fi, apoi, Drept a ta pradă de război, Pentru că iată, am văzut, Că-n Mine tu te-ai încrezut.” Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Asirianul se vădea Un cedru falnic ce creștea Îl al Libanului ținut. Ramuri stufoase a avut; Frunzișul său era umbros; Tulpina i-a crescut, frumos, Iar al său vârf s-a tot întins, Până când norii a atins.


Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa