20 „Voi, ai lui Iuda împărați, Voi cei care în Iuda stați Sau în Ierusalim veniți Și aste porți le folosiți, Haideți în fața Domnului, Să auziți Cuvântul Lui!
20 și să le vorbesc astfel: «Ascultați Cuvântul lui Iahve, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din (teritoriul numit) Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți!
Mergi la-mpărat și negreșit Vei spune ce ți-am poruncit! Să-i spui dar, împăratului Precum și-mpărătesei lui: „Jos, pe pământ, vă așezați, Căci nu mai sunteți împărați! Cununile ce le-ați avut, Iată – acuma – v-au căzut. Cununile ce le aveați, Cu care vă împodobeați, Iată că nu le mai aveți Și împărați nu mai sunteți!”
„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Du-te la porțile pe care Intră și ies aceia care Se dovedesc a fi-mpărați Și sunt în Iuda-ncoronați. Du-te la porțile pe care Ierusalimu-n zid le are. La porțile poporului, Du-te și astfel să le spui:
Să spui astfel poporului: „Iată Cuvântul Domnului, Pentru-ai lui Iuda împărați Și pentru voi, cei care stați, Azi, în Ierusalim. Să fiți Atenți acum, să auziți Ce vă va spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor Și totodată este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Peste-acest loc, vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire. Ea o să fie foarte mare Făcându-i pe aceia care, De ea vor auzi vorbind, Să-și simtă-auzul țiuind.
Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.
„Domnul așa a cuvântat, Pentru-al lui Iuda împărat Care ajuns-a la domnie Pe al lui David jilț să fie, Pentru slujbașii ce îi are Și pentru tot poporul care Intră pe porțile aflate În zidurile din cetate!
Tu pune-le aste cuvinte, Ce-s ale Mele, înainte, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!
Zicându-mi: „Fiu al omului, Te pun – acuma – păzitor, Peste-al lui Israel popor. Când, un cuvânt tu vei avea, Ce va veni din partea Mea, Ai să te duci și ai să spui, Cuvântul Meu, poporului!
„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.
„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”
„Am zis: „Să ascultați voi cari Vă dovediți a fi mai mari În Iacov, iar apoi – la fel – În casele lui Israel! Oare, nu trebuie să știți Dreptatea, și să o păziți?