Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Chiar și copiii lor își amintesc de altarele lor și de așerele, de lângă copacii verzi și de pe dealurile înalte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Chiar și copiii lor își amintesc de altarele lor și de imaginea astartei de lângă copacii verzi și de pe dealurile înalte.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 în timp ce fiii lor își amintesc de altarele lor și de Așerele lor de lângă copacul verde și de pe înălțimea colinelor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 17:2
15 Mawu Ofanana  

Și-au părăsit Casa pe care Al lui Israel Domn o are, L-au părăsit pe Domnul lor, Slujind doar Astarteelor Și idolilor. Imediat, Domnul, pe ei, S-a mâniat. Ierusalimul, negreșit, De-a Lui urgie-a fost lovit, Căci vinovați – cum s-a văzut – Față de El, ei s-au făcut.


Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.


Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Idoli, precum a mai avut Mai înainte, când în țară, Alți împărați, răi, se aflară. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.


Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.


Din contră, să le dărâmați Altarele! Să sfărâmați Toți stâlpii lor, cei idolești! Tu, la pământ, să le trântești Apoi, toți idolii străini!


Rușine-o să vă fie-apoi, De terebinți-n care voi – Cândva – plăcerea v-ați găsit. De-asemenea veți fi roșit Din pricina grădinilor, Drept cuib al desfătărilor.


Nu va privi către altare, Căci sunt a mâinii lui lucrare. Nu va privi la ce-a știut Degetul lui să fi făcut. Nu va privi la cei pe care, Drept idoli, Astarteea-i are Și nici la stâlpii ridicați, Cari soarelui sunt închinați.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


Într-adevăr, e în zadar S-aștepți ca mântuire-n dar Să-ți dea mulțimea munților, Precum și a dealurilor. Într-adevăr, în Dumnezeu E mântuirea, tot mereu, Căci mântuire dă doar Cel Cari îi e Domn, lui Israel.


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”


Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.


Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –


Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. Ei L-au uitat Pe Domnul cel adevărat, Slujind, în ăst fel, Baalilor Și tuturor idolilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa