Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:7 - Biblia în versuri 2014

7 Nimeni nu are să le iasă ‘Nainte, spre-a le-ntinde-o masă Când vor jeli, ca mângâierea Să le-o aducă în durerea Care le-a fost pricinuită, Când o ființă prea iubită, În gheara morții a căzut. Vor suferi, căci de băut, Nu va fi nimeni să le dea – Așa precum se-obișnuia – Paharul cel de mângâiere, Ca să aline-a lor durere, În urma morții taților Precum și a mamelor lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Nimeni nu va rupe pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Nimeni nu va rupe pâine pentru cei care jelesc, ca să îi consoleze pentru cel mort; nimeni nu le va întinde paharul condoleanțelor pentru tatăl sau pentru mama lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Nu se va frânge pâine din cauza doliului ca să-i mângâie pentru moarte, nici nu vor bea cu ei cupe ale mângâierii pentru tatăl lor și pentru mama lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 nici nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să‐i mângâie pentru cel mort; nici nu‐i vor adăpa cu paharul mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:7
8 Mawu Ofanana  

Frați și surori iar au venit; Prietenii toți s-au grăbit Să vină să îl viziteze. L-au plâns și, să-l îmbărbăteze, Pe rând apoi l-au mângâiat Pentru tot ceea ce-a-ndurat, Pentru necazul pătimit, Cu care Domnul l-a lovit. A lui credință, neclintită, Era acuma răsplătită. Atunci, în dar, Iov a primit Câte-un chesita aurit Și un inel de aur pur De la cei cari, în al său jur, S-au strâns; astfel l-au ajutat.


Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.


„Să nu-l bociți pe cel pierit, Ci pe cel ce-i nenorocit Care își lasă a sa țară Și n-are s-o mai vadă iară!”


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”


Nu-I vor aduce Domnului, Vinul, ca să-l închine Lui, Așa cum cere o măsură Din jertfa pentru băutură, Căci jertfa ce-I va fi făcută N-o să-I mai fie Lui plăcută. Pâinea, pe care-o vor avea, Va fi de jale. Când, din ea, Au să mănânce-nfometați, Au să se facă necurați. Toată această pâine-a lor Va fi numai pentru popor, Căci ea, nicicând, nu va putea, În Casa Domnului, să stea!


Nu am mâncat nimic, din ele, În timpurile jalei mele. Nimic n-am întrebuințat Pentru ceva ce-i necurat; Nimic apoi, n-am dăruit, Din ele, oricine-a murit; De al meu Domn și Dumnezeu, Am ascultat, într-una, eu – Așa precum El a lăsat – După porunca ce mi-a dat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa