Ieremia 16:6 - Biblia în versuri 20146 Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 „Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu-și va rade capul pentru ei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 În această țară vor muri atât cei mari cât și cei mici; și nu vor fi înmormântați. Nimeni nu îi va jeli, nimeni nu își va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu își va rade capul pentru ei. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Vor muri și cei mari, și cei mici în țara aceasta; nu vor fi îngropați și nu vor fi plânși, nu se vor face tăieturi și nu se va tăia părul pentru ei. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Și mari, și mici, toți vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați: nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-și va face tăieturi din pricina lor și nu se va rade pentru ei. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Și cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta: nu vor fi înmormântați și nu‐i vor plânge și nu‐și vor face tăieturi, nici nu se vor pleșuvi pentru ei, Onani mutuwo |
Cum s-a-ntâmplat preotului, O să se-ntâmple tuturor Celor care sunt din popor. Stăpânul va avea și el, A slugii soartă, iar – la fel – Stăpâna va păți – și ea – Precum slujnica ce-o avea. De-asemenea, cumpărătorul Va fi la fel ca vânzătorul, Iar cel care-mprumut a dat, Ca și cel cari s-a-mprumutat, Căci cel ce dă va fi la fel Ca și cel ce-i dator la el.
Atuncea, astfel, să le spui: „Iată cuvântul Domnului: „În vremile ce au să vie, Am să îi umplu de beție Pe cei ce-n țară locuiesc, Pe cei care îi cârmuiesc Pe-ai lor proroci și pe preoți, Precum și pe-mpărații toți Care ajuns-au ca să stea Pe jilțul pe cari îl avea David, când fost-a la domnie. De-asemenea, beți au să fie Locuitorii cei pe care Ierusalimul îi mai are.
O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”
Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.
Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.
Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.