Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:5 - Biblia în versuri 2014

5 Domnul a zis: „În a ta cale, Nu căuta case de jale. Nu intra-n casele acele, Ca să nu plângi, apoi, în ele, Cu cei care se tânguiesc – Acolo strânși – și se bocesc, Căci am luat de la popor, Pacea ce le-o dădusem lor Și bunătatea Mea cea mare Și-asemenea a Mea-ndurare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Iahve spune: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi sau să jelești cu ei – pentru că Eu Mi-am retras pacea, bunătatea și mila de la acest popor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Căci așa vorbește Domnul: «Să nu intri în casa de doliu, nici să nu mergi să jelești și să-i plângi, pentru că eu mi-am retras pacea de la acest popor – oracolul Domnului – bunătatea și îndurarea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu plângi în ea și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea”, zice Domnul, „bunătatea și îndurarea Mea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Căci așa zice Domnul: Nu intra în casă de jale, nici nu te duce să bocești sau să plângi pentru ei. Căci mi‐am tras pacea de la poporul acesta, îndurarea și mila mea, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:5
13 Mawu Ofanana  

Să-Ți amintești de-a Ta-ndurare, De bunătatea Ta cea mare, Căci pe vecie dăinuiesc.


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Peste-nălțimile aflate Acuma în pustietate, Pustiitorii lanț se țin Și valuri, valuri – iată-i – vin, Căci țara-ntreagă e mâncată De sabia înfuriată A Domnului, precum Îi place, Și nimeni nu-i lăsat în pace.


Cu toții fi-vor adunați – De-a valma și-apoi sfărâmați. Fii și părinți – se va vedea – Aceeași soartă vor avea. Nu le voi da nici o cruțare, Căci nu am milă și-ndurare. În nici un fel nu Mă opresc, Până când nu îi nimicesc.”


De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”


Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire.


‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.


Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”


Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa