Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:4 - Biblia în versuri 2014

4 O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 „Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele sălbatice ale pământului“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 «Ei vor suporta o moarte dureroasă. Nimeni nu îi va jeli, nici nu îi va înmormânta; ci vor fi ca un gunoi întins pe suprafața pământului. Vor muri loviți de sabie și afectați de foamete; iar corpurile lor moarte vor deveni hrană pentru păsările zburătoare de pradă și pentru animalele sălbatice de pe pământ.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Vor muri de boli chinuitoare; nu vor fi plânși și nu vor fi îngropați; vor deveni gunoi pe suprafața pământului; vor sfârși de sabie și de foame, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 „Vor muri doborâți de boală rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie și de foamete, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Vor muri de morți chinuitoare; nu vor fi plânși, nici nu vor fi înmormântați; vor fi ca gunoiul pe fața ogorului, și vor fi nimiciți de sabie și de foamete și trupurile lor vor fi hrană păsărilor cerurilor și fiarelor pământului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:4
33 Mawu Ofanana  

Cât despre Izabela, iată, Ajunge-va a fi mâncată De către haita câinilor, În al lui Izreel ogor. Al ei trup nu va fi luat De nimeni, spre a fi-ngropat.” Tânărul, vorba, și-a sfârșit, A deschis ușa și-a fugit.


Cei care se vădeau preoți, Loviți de sabie pieiră, Iar văduvele nu-i bociră.


Fă-le asemenea celor Care-au pierit lângă En-Dor, Încât ajuns-au un gunoi, De îngrășat pământu-apoi.


La fel – atuncea – o să cadă Neamul de-Asirieni, drept pradă A păsărilor răpitoare Precum și-a celorlalte fiare, Căci trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. Întreaga vară, au să șeadă, Pe ele, doar păsări de pradă. Fiarele au să le urmeze, Voind – acolo – să ierneze.


Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.


Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.


Am să-i lovesc pe cei pe care, Locuitori, cetatea-i are, Cu ciumă. Om și dobitoc, Atuncea, vor pieri, pe loc.


Aceia care au să cadă Sabiei Domnului drept pradă, Atât de mulți în număr sânt, Încât acest întreg pământ, De ei, va fi acoperit. Nu va fi vreme de jelit Și nici nu vor fi adunați Spre a fi duși și îngropați, Ci vor ajunge ca apoi Să fie, pe pământ, gunoi.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Pe toți cei care-au săvârșit Lucrul acest ne-ngăduit, Am să îngădui ca, drept paradă, Pentru ai lor vrăjmași să cadă. Dușmanii mâinile-și vor pune Pe ei și-apoi, îi vor răpune, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Se vor hrăni din carnea lor.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit, De Ioiachim, cel așezat În Iuda ca și împărat: „Nici unul din urmașii lui – Din fiii împăratului – Nicicând puși nu au să mai fie Pe scaunul cel de domnie Care e al lui David. Iată, Ce soartă cruntă se arată Pentru-al lui Iuda împărat: Trupul său mort va fi lăsat În a căldurii zi să stea, Iar noaptea frigu-l va tăia.


Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.


Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.


Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.


„Du-te și spune: „Negreșit, În ăst fel Domnul a vorbit: „Aflați că morții au să fie Ca și gunoiul pe câmpie, Căci trupuri moarte vor cădea Pe-ntinsul ei, asemenea Acelui snop ce-i lepădat De cei care l-au secerat!”


Cei cari de sabie-s loviți – Și pier – sunt mult mai fericiți, Decât cei cari ajung să cadă În gheara foametei drept pradă, Pentru că parte n-au avut De rodul care s-a făcut În câmp și astfel – negreșit – Puterile li s-au sleit!


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.


Atuncea, omenirea are Să fie pusă-n strâmtorare. Va bâjbâi, cum bâjbâiesc Cei care orbi se dovedesc, Căci împotriva Domnului Este păcatul omului. De-aceea, sângele vărsat Are a fi asemănat Cu praful, iar carnea apoi, O-mprăștii ca pe un gunoi!


Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.


Cu morții tăi, ai să hrănești Păsări și fiare pământești – Și nu va fi nimeni, la voi, Spre a le alunga apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa