Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:18 - Biblia în versuri 2014

18 Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi-au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor și mi-au umplut moștenirea cu urâciunile lor“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Mai întâi le voi oferi o dublă recompensă pentru vina și păcatul lor – pentru că Mi-au profanat țara cu statuile fără viață ale idolilor lor urâți și Mi-au umplut moștenirea cu faptele lor oribile!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Voi răsplăti de două ori nelegiuirea lor de mai înainte și păcatul lor, pentru că au profanat țara mea și au umplut moștenirea mea cu cadavrele idolilor lor și cu cele ale lucrurilor lor abominábile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea și păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat țara, pentru că Mi-au umplut moștenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor și cu urâciunile lor.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Dar mai întâi le voi răsplăti îndoit fărădelegea și păcatul, pentru că mi‐au pângărit țara cu leșurile lucrurilor lor spurcate și mi‐au umplut moștenirea mea cu urâciunile lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:18
24 Mawu Ofanana  

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,


Iată ce-am hotărât, în Mine: „Găsesc cu cale, că e bine Ca să nu tac. Mă repezesc Asupră-le și-i pedepsesc.


Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”


Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”


„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.


Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.


Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”


Copiii care au ieșit, Din Iuda, au păcătuit, Căci urâciuni ei au adus Și în a Mea Casă le-au pus, În casa peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu. Prin felu-n care au lucrat Ei, a Mea Casă, au spurcat.


Când iar, în țară o să stați, Afară o să aruncați – Din ea – idoli și spurcăciuni Și ale voastre urâciuni.


Însă cu cei care simțesc Plăceri, la idoli când slujesc Sau îi consideră drept buni Pe cei care fac urâciuni, Am să M-arăt necruțător Și-asupra capetelor lor Am să întorc faptele care Le săvârșește fiecare.”


Atunci, făcut-am ca să vie, Asupra lor, a Mea mânie, Din pricină că au vărsat Sânge, în țară, ne-ncetat Și pentru că al lor popor S-a închinat idolilor.


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.


Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.


Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.


Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.


Răsplată, dați-i fiecare, Așa cum ea v-a răsplătit! Dați-i acuma, îndoit, Plata, la tot ce ați văzut, La faptele ce le-a făcut. Al ei potir să îl luați Și, îndoit, în el, turnați Tot ce amestecat-a ea, Și dați-i-l apoi, să-l bea!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa