Ieremia 16:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ „Iată că vine-o vreme-n cari Trimit mulțime de pescari, Căci vreau ca ei să-i pescuiască. Apoi, un timp o să sosească, În care vânători trimit Ca să-i vâneze – negreșit – Pe munți, în văile adânci, Pe deal și-n crăpături de stânci.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ „Iată, trimit o mulțime de pescari“, zice Domnul, „care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Iahve zice: «Să știți că trimit o mulțime de pescari care îi vor pescui. Apoi voi trimite o mulțime de vânători care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Iată, voi trimite mulți pescari – oracolul Domnului – și-i vor pescui; după aceea, voi trimite mulți vânători și-i vor vâna de pe toți munții și de pe toate colinele și din toate crăpăturile stâncilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Iată, trimit o mulțime de pescari”, zice Domnul, „și-i vor pescui; și, după aceea, voi trimite o mulțime de vânători și-i vor vâna pe toți munții și pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Iată, voi trimite după pescari mulți, zice Domnul, și îi vor pescui; și după aceea voi trimite după vânători mulți și ei îi vor vâna de pe orice munte și de pe orice deal și din crăpăturile stâncilor.

Ieremia 16:16 Mawu Ofanana

Geneza 10:9

El fost-a vânător viteaz, În fața Domnului – și az’, Li se mai spune unora „Viteaz vânător, cum era Nimrod, în fața Domnului.”

Isaia 2:21

În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 7:19

Ele-au să vină în câmpii Și în vâlcelele pustii, În crăpătura stâncilor Și în desișul tufelor Sau pe imașurile toate Care, în țară, sunt aflate.

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 4:29

„La vuietul arcașilor, Precum și-al călăreților, Cetățile fug să se-ascundă Și caută ca să pătrundă Până în codri cei adânci Sau să se cațere pe stânci. Cetățile sunt pustiite Și sunt, de oameni, părăsite.

Ieremia 49:5

Acela care-i Domn, mereu, Și-i al oștirii Dumnezeu A zis în acest fel apoi: „Asupra ta, aduce-voi Groaza. Ea-ți va ieși în cale, Căci e-mprejurul țării tale Și vă va izgoni apoi, Pe fiecare dintre voi! O să fugiți drept înainte Și nimeni n-o să ia aminte Ca să îi strângă pe cei cari Se vor vădi a fi fugari!”

Ieremia 6:9

„Cu glasul Său răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A cuvântat în acest fel: „Am să aleg, din Israel – În urmă – doar o rămășiță, Precum ciorchinii de pe viță Care în vie s-au aflat, Culesul când s-a terminat. Puneți din nou, mâna pe ea Și faceți dar, asemenea Culegătorului de vițe Cari pune mâna pe mlădițe.”

Plângerile 4:18

Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!

Plângerile 4:19

Mai iuți decât se dovedeau Vulturii cerului erau Aceia ce ne-au prigonit. Pe munți și văi, ne-au fugărit. Chiar și-n pustie ne-au cătat, Căci ne-au pândit neîncetat.

Osea 10:10

De-aceea, am să-i pedepsesc Atuncea când am să voiesc. Trimite-voi în contra lor, Oștirile popoarelor, Ca să le fie pedepsită Nelegiuirea îndoită!

Amos 4:2

Pe-a Lui sfințenie, a jurat Domnul și-astfel a cuvântat: „Iată, vin zile, pentru voi, Când cu cârlige, prinse-apoi Veți fi. Cu undiți de pescari, Prinse-au să fie-acelea cari Se vor vădi o rămășiță Scăpată din a voastră viță.”

Amos 5:19

Veți fi precum omul cel care Fuge – speriat – de-un leu, dar are Să întâlnească-un urs de-ndat’, Iar când crede că a scăpat – În curtea sa când se găsește Și când, de zid, se sprijinește – Un șarpe va veni la el Și-l va mușca pe omu-acel!

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Țefania 1:12

Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”

1 Samuel 24:11

La straiul tău, te rog, privește. Un colț, din haină, îți lipsește, Iar acel colț – ia seama bine – Uite-l, în mână e, la mine! Ți l-am tăiat, pe când dormeai. În mâna mea, tu te aflai, Iar eu, ușor, aș fi putut, Să te omor, însă n-am vrut. Deci după cele întâmplate, Vei ști că nici o răutate – Și nici o răzvrătire – n-are, Față de tine-a mea purtare. Totuși, tu – curse – îmi întinzi, Neîncetat, ca să mă prinzi, Să îmi iei viața, negreșit.

1 Samuel 26:20

Oh! Dar mi-a teamă, tot mereu, Ca nu cumva, sângele meu Vărsat să fie, pe pământ, Atuncea când, departe sânt, De Fața Domnului! Văd bine, Că tu pornit-ai după mine – Tu, împăratul cel pe care Poporul Israel îl are – Și ca pe-un purice, dorești – Neîncetat – să mă zdrobești. Mă urmărești să mă înfrunți, Ca pe o potârniche-n munți.”