Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:13 - Biblia în versuri 2014

13 De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Din această cauză, vă voi alunga din această țară într-una pe care nu ați cunoscut-o și care este necunoscută chiar și strămoșilor voștri. Acolo veți sluji altor (dumne)zei atât ziua cât și noaptea – pentru că (atunci) nu voi (mai) manifesta bunătate(a Mea) față de voi.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care nu ați cunoscut-o nici voi și nici părinții voștri; acolo veți sluji alți dumnezei zi și noapte, pentru că eu nu voi mai arăta milă față de voi»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 De aceea, vă voi muta din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri și acolo veți sluji altor dumnezei, zi și noapte, căci nu vă voi ierta!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 de aceea vă voi arunca din țara aceasta într‐o țară pe care n‐o cunoașteți nici voi, nici părinții voștri. Și acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta nicio bunăvoință.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:13
21 Mawu Ofanana  

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost, cu toți, de-ndat’. Iuda ajunse ca să fie Luat și dus în grea robie.


Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casă pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


Și de aceea i-am lăsat Pradă a fi pornirilor Aflate-n inimile lor.


„Căci Domnu-a zis: „Iată, voiesc, Pe cei ce-n țară locuiesc, Departe să-i arunc. Apoi, Îndeaproape strânge-i-voi, Să sufere și să simțească.”


Tu ești nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are. Tu ești Mântuitorul lui, În vremile necazului. De ce să fii străin în țară, Ca și străinul de afară Ce-i călător și-n țară-a stat Numai atât cât a-nnoptat?


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


Rob te voi duce ca să fii, Într-un ținut ce nu îl știi Și vei ajunge stăpânit De cei care te-au dușmănit, Pentru că iată, s-a aprins A Mea mânie ce s-a-ntins Asupră-vă, nimicitoare, Și nu aveți nici o scăpare!”


De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat.


Domnul a zis: „În a ta cale, Nu căuta case de jale. Nu intra-n casele acele, Ca să nu plângi, apoi, în ele, Cu cei care se tânguiesc – Acolo strânși – și se bocesc, Căci am luat de la popor, Pacea ce le-o dădusem lor Și bunătatea Mea cea mare Și-asemenea a Mea-ndurare.


Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”


Pe tine și pe a ta mamă Am să v-arunc, de bună seamă, Pe un pământ necunoscut, În care voi nu v-ați născut. Acolo, robi aveți să fiți Și-n acea țară-o să muriți!


Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?


Dacă atunci veți fi mirați Și dacă o să întrebați: „De ce ne face Dumnezeu, Lucrul acesta, tot mereu?”, Le voi răspunde: „Negreșit, După cum voi M-ați părăsit – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Am să vă las și Eu, să fiți, În altă țară, înrobiți Și să slujiți străinilor!”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.


Pe oamenii ăstui popor, Domnul i-a smuls din țara lor, În mare grabă, cu mânie Ce răspândea, în jur, urgie. În altă țară, i-a mutat Și-acolo, până azi, au stat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa