Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 16:12 - Biblia în versuri 2014

12 După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Iar voi ați făcut și mai rău decât strămoșii voștri. Este evident că fiecare dintre voi trăiește condus de ambițiile inimii lui rele; și nu Mă ascultați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dar voi ați făcut mai rău decât părinții voștri și, iată, fiecare umblă după încăpățânarea inimii lui rele, neascultând de mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri, căci iată că fiecare umblați după pornirile inimii voastre rele și nu M-ascultați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și voi, voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri; și iată, fiecare umblă după învârtoșarea inimii sale rele, ca să n‐asculte de mine;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 16:12
22 Mawu Ofanana  

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu.


Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.


Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”


Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


Pentru că mers-a fiecare După a inimi-aplecare, Căci după Bali, ei s-au ținut, Așa precum la început Făcut-au și părinții lor.”


Părinții au păcătuit, Însă cu toții au murit, Iar ale lor păcate-apoi, În lume, azi, le purtăm noi.


Du-te acuma, și-n ăst fel, Să-i spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Doriți voi să vă apucați, Acum, la fel, să vă spurcați Așa după cum au curvit Ai voști’ părinți când au trăit, Căci după urâciuni fugiți, Pe care de la ei le știți?


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Iuda, azi, le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci Legea Mi-a nesocotit, Poruncile nu Mi-a păzit, Ci idoli a îmbrățișat – Așa după cum s-au purtat Ai lui părinți, când au trăit – Și-n acest fel s-a rătăcit, Căci idolii se dovedeau Precum că mincinoși erau.


Din vremurile când trăiau Cei cari părinți ai voști’ erau, De-atuncea voi v-ați abătut Din calea Mea și n-ați făcut Așa precum v-am poruncit, Căci legile nu Mi-ați păzit. De-aceea, vă îndemn, pe voi, Să vă întoarceți înapoi, La Mine, căci atunci și Eu Mă-ntorc către poporul Meu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Voi, însă, nu M-ați ascultat, Ci ați venit și-ați întrebat: „În ce trebuie, oare, noi Să ne întoarcem, înapoi?”


Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii,


Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”


De-Avram, Isac și Iacov dar, Adu-Ți aminte Doamne, iar. Nu căuta la ăst popor, La îndărătnicia lor, La răutatea omului, Precum și la păcatul lui,


Cei răi și-nșelători, mereu – Încredințat fii, dragul meu – Din rău în rău, au să pășească, Pe alții au să-i amăgească, Și-apoi – la urmă – dovediți Vor fi ei înșiși, amăgiți.


De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.


Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt.


Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa