Ieremia 15:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Cea care născuse șapte fii va fi slăbită, își va da duhul. Soarele ei va apune când este încă ziuă; va fi rușinată și umilită. Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei, înaintea dușmanilor lor“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Cea care născuse șapte fii, va fi epuizată și va muri. Soarele ei va apune când este încă ziuă. Va fi rușinată și umilită. Iahve zice: «Pe cei rămași în viață, îi voi face să ajungă pradă sabiei dușmanilor lor.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Cea care a născut de șapte ori se va veșteji, își va da sufletul, va apune soarele ei când încă este zi, este făcută de rușine și de ocară, rămășița lor o voi da sabiei înaintea dușmanilor lor – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Cea care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmașilor lor”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Cea care născuse șapte lâncezește; își dă sufletul, îi apune soarele când este încă ziuă; s‐a rușinat și a roșit. Și rămășița lor o voi da sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.

Ieremia 15:9 Mawu Ofanana

Isaia 47:9

Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.

Ieremia 19:7

Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.

Ieremia 21:7

Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.

Ieremia 44:27

Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.

Ieremia 50:12

„A voastră mamă-i îngrozită Că-i de rușine-acoperită. Aceea care v-a născut, De-o grea rușine s-a umplut. Ea este coada tuturor, A tuturor neamurilor. Ajuns-a un pământ uscat, Din care apa a secat!

Ieremia 6:4

Vă pregătiți s-o atacați, S-o bateți și să o luați! S-o atacăm, fără cruțare, Chiar ziua, în amiaza mare!” „O, vai are a fi de noi, Căci ziua scade, iar apoi, Umbrele serii se lungesc Și negurile ne-ncolțesc.”

Ieremia 7:19

Domnul, apoi, a întrebat: „Pe Mine, ei M-au mâniat? Nu pe ei înșiși, ci pe Mine? Și nu spre marea lor rușine?”

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Plângerile 4:10

Iată, cu toată mila lor, Ajuns-a carnea pruncilor Să fie fiartă, de femei, Pentru că, hrană, le sunt ei, În mijlocul necazului Precum și al prăpădului Căzut pe fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are.

Езекиел 5:12

A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.

Езекиел 5:13

Așa-Mi voi potoli mânia Și Îmi voi domoli urgia. În felu-acesta, Eu îți spun Precum că am să Mă răzbun, Ca să se știe – negreșit – Că Eu sunt Cel care-a vorbit Și că Eu, Domnul, Mi-am vărsat Urgia, cum am înștiințat Mai dinainte, să se știe Că am vorbit plin de mânie.

1 Samuel 2:5

Cei cari sătui s-au arătat, Acuma s-au închiriat Pentru ca pâine să primească. Cei ce-au ajuns să flămânzească Se odihnesc acuma, iată. Cea care stearpă-a fost odată, De șapte ori naște acum. Cea care, pe al vieții drum, Cu mulți prunci fost-a dăruită, Acuma șade lâncezită.